Analiza pedofiliei

Avand in vedere faptul ca pe site-ul http://www.reinviesperanta.com/ a aparut o dezbatere publica privind frecventa pedofiliei atat in societate cat si in biserici, am analizat materialul publicat si am purtat o discutie cu autoarea, dr. MariAnne Isaia, iar concluziile privind pedofilia in biserica adventista socotesc ca sunt folositoare pentru oricine urmareste acest subiect. Avand in vedere ca site-ul mai sus mentionat este public, socotesc ca schimbul de scrisori poate sa ajute la intelegerea acestui subiect in lumina Scripturii si a Spiritului Profetic.

Stimată dr MargiAnne Isaia. 28 aprilie 2009
Vă scrie dr. Paulini Ene, medic internist pensionar şi fondator al şcolii sanitare postliceale Sanitare Adventiste din Brăila şi slujbaş al Bisericii AZŞ de peste 50 de ani.
În luna februarie am luat cunoştinţă de existenţa unui material privind Biserica A.Z.Ş. din România postat din SUA de dvs. pe internet. Am accesat materialul ca şi schimbările sau adausurile intervenite între timp în cele peste 70 de pagini A4, le-am printat şi le-am analizat cu atenţie. M-a interesat punctul dvs. de vedere asupra unui subiect atât de incitant, sub aspect profesional, spiritual, cât şi impactul asupra lucrării Bisericii în general şi lucrării misionare medicale din România în special.
Întrucât subiectul şi modul de abordare a stârnit o adevărată furtună în Biserica din România, la toate nivelurile, atât prin punerea într-o lumină nefavorabilă a unor fapte şi atitudini a conducerii Bisericii, a unor nume de pastori şi laici foarte cunoscute, care s-au implicat cu succes în activitatea misionară, cât şi prin declaraţii şi mărturii ale unor persoane mobilizate să le confirme şi să vi se alăture în această acţiune, m-a determinat să mă adresez dvs. cu această scrisoare pentru a vă prezenta rezultatul cercetării mele asupra acestui subiect. Am luat în consideraţie atât diferenţele pe care le-am constatat între ceea ce se întâmplă în America, a cărei populaţie este de o diversitate, din toate punctele de vedere, mult mai mare decât în România, cât şi rezultatul cercetărilor români asupra aceluiaşi subiect. De asemenea, şi faptul că dvs. vă implicaţi în viaţa Bisericii din România de la mare distanţă, având şi unele vederi proprii create de simţăminte subiective ce mi par insuficient susţinute de realitate.
Concluziile mele se bazează pe materialul şi documentarea de care dispun şi o supun oricărei analize a cititorilor, fără a le considera exhaustive. Las la aprecierea fiecărui cititor al acestor rânduri, să analizez, să decidă pentru sine, deoarece fiecare vom da socoteala înaintea lui Dumnezeu pentru efectul faptelor noastre. Concluziile mele, vi le voi prezenta sub forma de observaţii.






Primul material:
Misiunea acestui site
Acest site intenţionează să susţină şi să ofere speranţă supravieţuitoarelor, persoane adulte abuzate sexual în copilărie.. Să conducă din întuneric şi disperare, la lumină şi vindecarea traumelor emoţionale ale trecutului! Un site în exclusivitate pentru genul feminin...
De asemenea, intenţionează să aducă la cunoştinţa cititoarelor faptul că abuzul sexual asupra copilului se întâlneşte în orice cultură, religie sau condiţie socială. Astfel cititoarele vor fi motivate să promoveze tratamentul specializat, de urgenţă, şi prevenirea acestei tragedii prin educaţia copiilor. În timp ce agresorul vorbeşte despre bunătate, facere de bine, citeşte Biblia, face rugăciuni emoţionante în public, vorbeşte uneori de la amvon şi cântă din cartea de imnuri... pe ascuns, are loc o crimă tăcută... iar victima, disperată, se ascunde cât poate mai bine.
O ruşine care nu-i aparţine este purtată în tăcere. O durere imensă este ascunsă cu grijă. Nefericirea devine permanentă şi îi va afecta întregul curs al vieţii... Supravieţuitoarele abuzului poartă, pentru tot restul vieţii lor, ascunse sub cicatrici adânci, focare de infecţie încă active: focar de mânie, urã, durere, răzbunare.... În plus, mai poartă simţãmântul cã nu vor putea ierta niciodată.. Crede-mă, nu este vina ta! Niciodată nu a fost vina ta! Trebuie sã ştii cã nu este nevoie să mai suferi, în tăcere... cum ai făcut până acum.
Dupã ce citeşti istoria mea, dupã ce parcurgi toate informaţiile acestui site, m-aş bucura dacã ai gãsi ceva pentru tine personal! Dacã simţi nevoia să împărtşeşti necazul tău cu cineva, scrie-mi câteva rânduri! Ca să te eliberezi..
Alege-ţi un pseudonim, pentru ca totul sã fie confidenţial. Nu ştiu cine eşti. Dacã situaţia noastrã are tangenţe şi simţi dorinţa sã-ţi fiu de ajutor cu ceva…scrie-mi!
Spune-mi ce ai mai dori sã gãseşti pe acest site… Cu iubire, Dr. Anne Dr. Anne mai scrie: „Fiind un SITE ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU GENUL FEMININ, un site neobişnuit şi confidenţial, ... rugăm genul opus celui feminin să îşi restrângă curiozitatea şi mai de grabă să asculte o muzică bună sau să citească o carte despre integritate, responsabilitate şi o viaţă serioasă cu Dumnezeu ============================================================== Principalele capitole ale site-ului dr. MargiAnne Isaia S.U.A.: Home Misiunea acestui site Citeste istoria mea De ce? Ganduri de speranta Ecouri clasice Interviuri cu Dr Anne Resurse Din partea cititoarelor Trei pasi spre lumina Supravietuitoarele scriu Scrie Dr Anne ================================================================================
Înainte de a analiza materialul postat de dvs. pe internet, spun că violul, pedofilia, incestul, abuzul sexual, ca şi alte asemenea fărădelegi ne menţionate, le socotesc de neconceput pentru un creştin şi sunt o adevărată crimă. Înţeleg suferinţa şi urmările greu de remediat asupra fizicului şi psihicului acestor victime şi nevoia de a le ajuta să depăşească trecutul prin oferirea unei speranţe în Dumnezeu pentru care, nimic nu este imposibil.
Fiind medici Adventişti de Ziua a Şaptea, profesionişti, Biserica aşteaptă un sprijin real pentru lucrarea lui Dumnezeu, folosind metodele recomandate de Biblie, Spiritul Profetic şi sfatul fraţilor cu experienţă de aceea am analizat cu mare atenţie întreg materialul atât eu, cât şi colegii mei medici cu care l-am discutat.
Iată părerea şi observaţiile privind materialul prezentat.

Observaţie 1
„Misiunea acestui site”.
Având în vedere că vizaţi viaţa Bisericii A.Z.Ş., m-aş fi aşteptat să vă prezentaţi cine sunteţi, ce relaţii aveţi cu Biserica A.Z.Ş., dacă acţiunea a fost iniţiativa dvs. proprie sau v-a încredinţat-o cineva din conducerea Uniunii Române sau altă persoană oficială. Unele persoane mi-au spus că vă cunosc, dar nu toţi am avut acest privilegiu.

Mişcarea pentru drepturile femeii

Citez din site-ul dvs. introductiv:
„Fiind un SITE ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU GENUL FEMININ, un site neobişnuit şi confidenţial, ... rugăm genul opus celui feminin să îşi restrângă curiozitatea şi mai de grabă să asculte o muzică bună sau să citească o carte ….”
„În timp ce agresorul vorbeşte despre bunătate, facere de bine, citeşte Biblia, face rugăciuni emoţionante în public, vorbeşte uneori de la amvon şi cântă din cartea de imnuri... pe ascuns, are loc o crimă tăcută... iar victima, disperată, se ascunde cât poate mai bine.
O ruşine care nu-i aparține este purtatã în tãcere. O durere imensã este ascunsã cu grijã. Nefericirea devine permanentã și îi va afecta întregul curs al vieții... Supravieţuitoarele abuzului poartã, pentru tot restul vieții lor, ascunse sub cicatrici adânci, focare de infecție încã active: focar de mânie, urã, durere, rãzbunare.... În plus, mai poartã simțãmântul cã nu vor putea ierta niciodatã..
Nu înţeleg de ce bărbaţii să nu aibă acces la acest site. Îi priveşte şi pe ei deoarece sunt copărtaşi atât la fapte, cât şi la rezolvarea lor. Durerea unui copil, este durerea întregii familii, şi chiar a întregii Biserici, indiferent unde se află sursa durerii. Şi în comunităţile noastre, sunt comitete în care se află şi femei (mame). Există departamentul familiei, misiunea femeilor, etc. unde se pot discuta toate problemele comunităţii cu toată decenţa cuvenită. În Biserică noi învăţăm că în Hristos nu mai există discriminare de gen . Dacă vreţi totuşi să faceţi diferenţe, deja produceţi o tensiune care nu este benefică pentru nimeni pentru că vă situaţi în afară a ceea ce ne învaţă Scriptura . Abordarea feminină, unilaterală, se întâlneşte în mişcarea feministă pentru drepturile femeilor mişcare despre care E.G.W. s-a pronunţat încă din sec. XIX:
„Cele care se simt chemate să se ataşeze mişcării pentru drepturile femeii şi pentru aşa-numita reformă în îmbrăcăminte, se pot despărţi la fel de bine de orice legătură pe care o au cu întreita solie îngerească. Spiritul care o însoţeşte pe una, nu poate fi în armonie cu cealaltă. Scripturile sunt clare cu privire la relaţiile dintre bărbaţi şi femei şi în privinţa drepturilor lor. Până într-o anumită măsură, spiritiştii sunt cei care au adoptat această modă unică în îmbrăcăminte. Adventiştii de ziua a şaptea care cred în restaurarea darurilor sunt adesea socotiţi drept spiritişti. Dacă ei adoptă acest costum, influenţa lor e moartă. Lumea îi va aşeza la acelaşi nivel cu spiritiştii şi va refuza să-i asculte.{1T 422} Împreună cu aşa-zisa reformă în îmbrăcăminte merge un spirit de uşurătate şi încăpăţânare, ce ţine tocmai de îmbrăcăminte”. Mărturii vol.I p.434-435 ed.română (421 0rig.)
Un comentariu mai amplu, se poate găsi:
Women in Ministry. Biblical & Historical Perspectives. Special Commitee SDA Theological Seminary. Editor: Nancy Vyhmeister . Chapter 17: Ellen Whitw And Women’s Rights (p.355-372)Ellen G. White, Testimonies for church 1:421
Prove All Things. A Response to Women in Ministry Contributors Include ANDREWS University Professors and Alumni.Mercedes H. Dyer, Ph.D.,Editor Chapter 15: Spiritualism and Women: Teh and Now (p.251-271)LaurelDamsteegt.Ellen G. White Testimonies for church 1:421

(VEZI ŞI ANEXA 1)

După cum se poate remarca, mişcarea feministă îndeamnă la violenţă între cele două sexe, schimbare de mentalitate a societăţii, bărbaţii au devenit agresori. Pe cale de consecinţă, şi Biserica nu mai este condusă de Duhul lui Dumnezeu, ci de nişte infractori, violatori, apostaţi.
Cred că acesta explică şi încadrarea fără discernământ în rândul agresorilor a slujitorilor amvonului din Biserica A.Z.Ş. Mă întreb, dacă aş fi femeie şi aş citi site-ul dvs., cât curaj mi-ar trebui ca să intru într-o Biserică Adventistă când am aflat cine sunt cei ce predică în această Biserică!

Observaţie 2

Faptul se reflectă foarte corect în corespondenţa „Din partea cititoarelor”, (ANEXA 2)
Din lectura scrisorilor, am folosit extrase mai semnificative. Cum să interpretăm expresiile:

„. Ii mulţumesc Domnului ca mai exista cineva care are asemenea gânduri nobile, chiar adventista fiind”; „să denunţăm abuzurile atunci când se produc, deşi de multe ori ne e teama sa vorbim despre asta..”; „Prin ceea ce aţi făcut, aţi dovedit ca sunteţi o adevărată "protestantă",; „Sunteţi o luptătoare, un om al dreptăţii”; „Trebuie sa fie o reacţie "violenta", tipica de altfel ... Nu mi-e teama”; „am legat mântuirea de biserica in loc de Dumnezeu si am ajuns nişte animale..” Sunt afectată emoţional deoarece mi-am pierdut încredere în oameni fiind trădată de o persoană dragă, iubită în care aveam foarte multă încredere, acesta persoana este din nefericire tatăl copilului”; „E o drama care se întâmplă în Biserica Adventistă” etc. De aceiaşi părere este chiar şi un pastor.

Aceste persoane, după ce au luat contact cu părerile dvs. şi-au pierdut încrederea în Biserica A.Z.Ş. Ba chiar se revoltă împotriva Bisericii acuzând-o de pasivitate, chiar şi pentru fapte care aparţin justiţiei. Ele văd Biserica plină de pedofili, şi pun la îndoială dacă aceasta mai este Biserica lui Dumnezeu. Că această situaţie a fost creată de site-ul dvs. nu mai trebuie argumentat. O spun chiar cititoarele.
Oare chiar aşa dezastru să fie în Biserică ? Conducerea Bisericii aparţine lui Dumnezeu chiar şi atunci când ea apostaziază (Neemia 9,18.19). În toate vremurile au existat persoane cu nemulţumiri şi îndoieli care au urmat anumiţi lideri care au pretenţia că fac dreptate, dar consecinţele au fost totdeauna grave. Core, Datan şi Abiram, credeau că Moise a greşit drumul şi două sute cincizeci l-au urmat şi au pierit. Absalom a fost urmat de două sute de oameni „în prostia lor”. 2 Sam 15,11. Vreţi să fiţi un asemenea lider ? Deja aţi ajuns. Continuaţi şi veţi vedea şi urmările !
Este bine să reţinem că Biserica nu va înlocui justiţia, ci îşi va respecta mandatul dat de Domnul şi anume, de a vesti Evanghelia mântuirii prin jertfa Domnului Hristos şi se conduce după rânduielile stabilite în Manualul Comunităţii şi nu se va abate de la acest principiu. A dovedit acest lucru chiar în condiţiile vitrege ale comunismului unde sute de tineri bărbaţi au suferit rigorile închisorii sau alte forme de persecuţie alături de surori care au slujit pe Dumnezeu cu credincioşie. Dacă undeva un individ, membru sau nu al Bisericii săvârşeşte fapte josnice, acesta nu ne reprezintă şi generalizarea dvs. este deci profund dăunătoare.

Observaţie 3
Frecvenţa pedofiliei.
Materialul prezentat, cuprinde tot ce înseamnă abuz în familie. Potrivit afirmaţiilor corespondentei dvs. Marciana Popescu, (ANEXA 3) în S.U.A. în Biserica A.Z.Ş. există mai multă violenţă decât în societatea americană. Nu ştiu dacă în România e la fel, dar constat că atunci când vă referiţi la consecinţe, le atribuiţi global gravitatea abuzului asupra copiilor, creând astfel confuzii. Este bine să stabilim definiţia corectă .

Definiţii:
Dr. Anne: defineşte incestul şi efectele sale pe termen lung:
Incestul este un act ce poate fi fizic, verbal sau emoţional şi poate include, atingere sexuală, orală, anală sau penetraţie vaginală, având copilul dezbrăcat pentru a performa actul sau pentru a fi filmat sau fotografiat…Incestul nu este limitat doar la o întâlnire sexuală. El poate include doar nuditate, dezbrăcare, expunerea zonei genitale, sărut nepotrivit, palparea locurilor, penetraţie digitală, sodomii…

Alte definiţii
Termenul de incest
„Mic Dicţionar Enciclopedic”: „Incest” - infracţiune care constă în întreţinerea de relaţii sexuale între părinţi şi copii, sau între fraţi şi surori”
„Dicţionar Limbii Moderne Române”: „incest” - legătură sexuală oprită de lege între părinţi şi copii sau între fraţi”.
„Minerva, Enciclopedie Română”: „Incest”- raport sexual pedepsit de lege din cauza apropierii înrudirii de sânge, între persoane din aceiaşi familie.
„Dicţionar al Limbii Române Contemporane” (Vasile Breban): „Incest - legătură sexuală (constituind o infracţiune) între rude apropiate în linie directă ori între fraţi şi surori.
„Dicţionar Enciclopedic Român” vol.2şi vol.3: „Incest” - lipseşte.

Termenul de „pedofil”
Spre surprinderea mea, nu am găsit termenul de „Pedofil”, „Pedofilie” în nici unul din aceste dicţionare. Probabil fiind atât de rar folosit, lingviştii îl ignoră.

Termenul de „abuz”
„Mic Dicţionar Enciclopedic”: „Abuz” - nume dat unor încălcări ale legalităţii (ex:abuz de drept; abuz de încredere; abuz în serviciu; exces în folosirea unui lucru,ş.a.).
„Dicţionar Limbii Moderne Române”: „Abuz” - depăşire a legalităţii, faptă ilegală (ex. abuz de putere, abuz de încredere)
„Minerva, Enciclopedie Română”: „Abuz de putere/ de autoritate” = numai în probleme de justiţie.
„Dicţionar al Limbii Române Contemporane” (Vasilre Breban): „Abuza” - a comite o faptă ilegală. A folosi ceva exagerat.
„Dicţionar Enciclopedic Român” vol.1: „Abuz” - de drept; de încredere; în serviciu.

Termenul de „abuz sexual” de asemenea lipseşte. Se pare că folosirea frecventă a acestui termen, aparţine mai de grabă vremurilor noastre, televiziunii şi de aici preluat după interese. Dacă ar fi atât de frecvent şi s-ar aplica atât de extensiv în toate cazurile în care un bărbat/femeie, fie părinte, medic, sau altă persoană apropiată, nu ar fi permis nici părinţilor să-şi mângâie copii, să-i privească cum cresc, cum se dezvoltă, să intervină în anumite situaţii critice, etc. pentru a nu comite incest, pedofilie sau abuz sexual.

Amestecând incestul, pedofilia şi abuzul sexual asupra copiilor, cu toate formele de violenţă familiară creşte numărul cazurilor. Constatăm că realitatea este cu totul alta. Televiziunea când găseşte câte un caz de pedofilie şi incest ( un caz recent în Austria condamnat la 20 de ani de închisoare) face înconjurul lumii, iar dvs. prezentaţi Biserica A.Z.Ş. ca fiind un cuib de prostituţie şi pedofilie. Vi se pare corect ? Nu contest că există cazuri dureroase, nefericite, unele necunoscute cum afirmaţi şi dvs., dar acestea sunt excepţii. Constatăm chiar din scrisorile „supravieţuitoarele scriu”, (ANEXA 4) că toate se năpustesc asupra unui pastor şi a fratelui V. F. Unde sunt atunci acei „mulţi pedofili în Biserica Adventistă” ?
Iată câteva relatări:
„V.F. a jucat rolul de iubitor al copiilor, de misionar si profesor de vioara si pian, si ne teroriza psihic pe mine si pe sora mea cu dorinţele lui de a ne da masaj… . La vârsta aceea nu ştiam ce însemna abuz sexual si nici nu realizam intenţiile dânsului, mă bucuram de cate ori scăpam de masajele "nevinovate". ... Aveam aproximativ 12 ani, nu tin minte anul exact… “

„Cred ca exista foarte multi pedofili in biserica adventista si nimeni nu are curaj sa ii indentifice. Pot sa spun ca V. F. este unul dintre ei...”
„Intr-adevar imi aduc bine aminte de respiratia destul de ciudata al lui V.F....Stiu ca obisnuia sa ne faca masaj, noua copiilor. Părea intradevar asa de inofensiv si eu (si cred ca si fratele meu mai mic) dormean cu el in pat..... “
„Tin minte ca aveam deja vreo 11 ani, cand locuiam in.... La inceput parea un masaj "normal", dupa care a inceput sa se extinda. ...”
„ Am 50 de ani. Când eram copila, venea des la noi acasă si îmi dădea clase de vioara si spaniola..... Era un abuz fizic si psihic in acelaşi timp. /...Eu sunt un caz fericit pt - că am rămas doar cu atât cu toate ca acest chin a durat si a durut................”
„Doamna Anne! Persoanele care le cunosc eu nu domină internetul. Una este in vârstă şi este mama victimei si a fost martora când s-a prezentat cazul intr-un comitet din acea epoca. Si cunosc o victima care daca se intreprinde o actiune legală poate colabora”. O sa vorbesc cu victima si spuneti daca aveti nevoie de ajutor in ce va poate ajuta pentru că sunt lucruri care banuesc ca doresc sa fie si confidentiale.Victemele au familii si sunt cunoscute in Biserica unele dintre ele........”
„Eu personal am discutat cu o tinara cu doi ani in urma care mi-a descris niste scene petrecute intre dinsa si asa numitul frate Vasile Feresteanu si i-am spus ca acesta este ceva cu totul anormal si pentru mine se incadreaza in sfera "sexual abuze". Dinsa desi recunostea ca este ceva iesit din comun, nu a vrut sa mearga mai departe numai ca a intrerupt orice relatie cu VF..........”.
„ Mi s-a ridicat parul in cap cand am citit despre "sfintii violatori" mai ales despre Feresteanu Cea mica, are acum 30 de ani. Fetita era de o frumusete serafica, cu tenul masliniu si ochi asiatici, alungiti, dar albastri. Feresteanu mergea tot timpul DOAR CU EA DE MANA din toti copiii cu care "lucra" ….. si acest lucru o facea sa fie atit de nefiresc de trista pentru un copil de 9-10 ani…
Sunt acestea suferinţe conştiente sau sugerate ? Dacă au fost suferinţe conştiente, cum le-a supotat fără să caute vindecare ? Cum explicaţi că atunci nu realizau că erau abuzate, ci după citirea site-ului dvs ? Dacă au fost cazuri sesizate conducerii Bisericii şi aceasta nu le-a rezolvat la timp şi corect, nu aruncaţi blamul asupra întregii Biserici. Nu vom răspunde noi înaintea lui Dumnezeu pentru greşelile altora, sau să facem noi „dreptatea noastră”, în loc să-L lăsăm pe Dumnezeu să rezolve. Dacă erau nemulţumiri, existau destule căi pentru a merge mai departe cu problema spre rezolvare. Dacă au fost rezolvate fără publicitate, nu este corect să acuzăm. Nu sunt obligaţi să ne informeze pe toţi.
Observaţie 4

„Acest site intenţionează să susţină şi să ofere speranţă supravieţuitoarelor, persoane adulte abuzate sexual în copilărie.. Să conducă din întuneric şi disperare, la lumină şi vindecarea traumelor emoţionale ale trecutului!... Dupã ce citeşti istoria mea, dupã ce parcurgi toate informaţiile acestui site, m-aş bucura dacã ai gãsi ceva pentru tine personal! Dacã simţi nevoia să împărtşeşti necazul tău cu cineva, scrie-mi câteva rânduri! Ca să te eliberezi.. Alege-ţi un pseudonim, pentru ca totul să fie confidenţial. Nu ştiu cine eşti. Dacă situaţia noastră are tangenţe şi simţi dorinţa să-ţi fiu de ajutor cu ceva…scrie-mi!”
Şi v-au scris.
Din materialul prezentat, rezultă că deschiderea subiectului nu s-a făcut la cererea pacientelor şi în material vă adresaţi unor eventuale paciente adulte (în special adventiste sau provenind din familii adventiste), abuzate sexual în copilărie (unele cu mulţi ani în urmă), numite supravieţuitoare, traumatizate emoţional şi fizic. Vi se pare că „trăiesc o viaţă de disperare şi întuneric”?. Unele mărturisesc că atunci nu realizau că sunt agresate sexual ci abia acum, după ce li s-au deschis ochii de site-ul dvs. îşi dau seama de acest lucru. Erau într-adevăr nemulţumite, îşi dădeau seama că ceva nu este în regulă, simţeau o repulsie, bănuiau anumite intenţii, dar nici una nu mărturiseşte că au fost violate sexual de V.F. Asemenea gesturi nu sunt creştineşti. De aici însă până la a afirma că „Biserica este plină de sfinţi violatori”, totuşi este diferenţă.
Acestora le oferiţi speranţă şi vindecare printr-un tratament de urgenţă chiar dacă pacientele nu sunt conştiente că sunt bolnave. Le propuneţi să vi se adreseze semnând pseudonim, totul fiind confidenţial. Le absolviţi aprioric de orice vinovăţie aceasta aparţinând exclusiv bărbaţilor, în special slujitori ai Bisericii sau părinţilor şi celor apropiaţi..
. Şi care este metoda dvs. de tratament de urgenţă pentru această boală ? Le propuneţi să vi se adreseze semnând pseudonim, totul fiind confidenţial; şi apoi le publicaţi. Le absolviţi aprioric de orice vinovăţie ; chiar în toate cazurile ? Nici părinţi, rude, toţi cei care cunosc şi tac sau nu fac nimic ? Vinovăţia aparţine exclusiv bărbaţilor, pastori şi slujitori ai Bisericii sau părinţilor şi celor apropiaţi; nu mai există şi slujitori cinstiţi în Biserică ? Apoi le faceţi publicitate pe internet; şi se vor vindeca atunci când le ştie toată lumea ? Iată sfatul Spiritului Profetic într-un caz real: Sursa: „Mărturii cu privire la comportamentul sexual, adulter şi divorţ”. Ellen G. White Pag.97- 101 ( 124- 129 orig. ) Alte rele sexuale 5.Abuzul asupra copiilor.
„Tu spui că nu ai comis adulter. Dumnezeu socoteşte vinovat de adulter pe oricine face astfel de lucruri şi toţi cei care transmit aceste practici păcătoase şi altora, întinează acel suflet cu închipuiri deşarte…
[128] Tu întrebi dacă trebuie să faci o mărturisire publică. Eu spun: NU. Nu Îl dezonora pe Domnul făcând public faptul că unul care a propovăduit Cuvântul poate fi vinovat de un astfel de păcat ca cel pe care l-ai comis tu. Aceasta ar fi un oprobriu pentru lucrare. Nu face publicitate acestui lucru în nici un fel. Ar face rău cauzei lui Dumnezeu în întregime. Ar crea gânduri necurate în mintea multora chiar dacă numai ar fi auzit acest lucru. Nu îţi mânji buzele nici măcar prin a-i spune soţiei tale aceste lucruri, făcând-o să-i fie ruşine şi să-şi plece capul de mâhnire. Du-te la Dumnezeu şi la fraţii care cunosc acest capitol grozav al vieţii tale , spune-le ce ai de spus şi apoi să se înalţe rugăciuni pentru tine. Cultivă stăpânirea de sine . Umblă cu atenţie şi rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Capătă putere morală, spunând: „Nu-L voi dezonora pe Răscumpărătorul meu”(pag 100-101ed.rom) (scrisoare 106 a, 1896)
Nu i-am încuviinţat nicidecum mamei tale să citească…. Ori de câte ori am scris o scrisoare de mustrare, întotdeauna am trimis o copie şi pastorului care deserveşte biserica respectivă, pentru ca el să poată să aibă înţelepciunea de a-i ajuta pe cei care sunt ispitiţi şi să le dea sfatul de care au nevoie”. (pag 100-101ed.rom.) (Scrisoarea 120, 1897) Deşi asemenea păcate există în toate Bisericile ca şi în toată lumea, aşa cum aţi arătat şi dvs. aţi mai găsit altă Biserică popularizându-şi păcatele din Biserică prin publicitate ? Dacă nu, de ce am face aceasta numai noi adventiştii ?

Vom mai reveni asupra acestui aspect.

* * *
Refuz să comentez mai departe aceste scrisori anonime şi nici nu vreau să fiu apărător al cuiva, dar întreb: cine este acest Vasile Fereşteanu ? Un evanghelist laic, cunoscut pentru prodigioasa sa activitate misionară, atât în timpul regimului comunist, cât şi după revoluţie până în anul 2009. Numai în ziua revenirii Domnului se va vedea câte suflete au cunoscut pe Dumnezeu şi s-au mântuit prin activitatea sa. Ceea ce ştiu, este că pentru acest motiv a fost permanent urmărit de Securitate în regimul comunist. Pentru cinstea şi corectitudinea sa (aparentă sau reală, nu ştiu) s-a bucurat şi se bucură de aprecierea fraţilor şi este cunoscut dincolo de hotarele ţării. Cum se face că o viaţă întreagă a putut să înşele atâta lume ? Aceste adolescente nu au avut părinţi ? Nu au observat nici Biserica, nici familia, nici securitatea ? Se pare din aceste scrisori că aceste fapte au fost cunoscute de multe persoane chiar în afara familiei. De ce au tăcut toţi ? Ciudat !
De ce s-a implicat pentru declaraţii fr. Nicu Butoi ? A fost mandatat de Biserica din România sau din proprie iniţiativă, de asemenea nu ştiu. Aduc în discuţie acest nume deoarece ştiu că pe când era student la seminar în Bucureşti, s-a discutat că ar fi fost implicat într-o asociere cu nişte persoane (Roua dimineţii) şi cred că ştie ce înseamnă o asemenea implicare. De ce a ţinut să aducă în atenţia publică numele său ? Deja am auzit comentarii care nu fac nici un bine. Alţii accentuează faptul că V.F. manipula mulţi bani, donaţii pentru activităţi misionare şi de aici prea mulţi ochi lacomi l-au luat în vizor căutând pretexte pentru compromitere.
Pentru a înţelege mai bine cele afirmate mai sus, citez din documente oficiale cum se lucra în vremurile nu de mult apuse, şi la ce riscuri se expuneau asemenea oameni care lucrau pentru Biserică:

Cap. 46 pag.459 - 467 Program de măsuri pentru prevenirea şi contracararea activităţii duşmănoase desfăşurate împotriva ţării noastre sub acoperire religioasă…..
„Ca urmare în ultimii ani, concomitent cu recrudescenţa prozelitismului, elemente duşmănoase din cadrul cultelor baptist, penticostal, adventişti de ziua a şaptea, creştini după Evanghelie şi altele, nu au respectat statutele cultelor din care fac parte”.

Cap. …art.19 III: „Creşterea eficienţei măsurilor de prevenire şi neutralizare pct. C (pag.466)
„În cadrul acţiunilor de dezinformare, derutare şi descurajare a elementelor ostile din ţară şi streinătate, se vor continua cu intensitate sporită, măsurile de creare a unor disensiuni în rândul persoanelor cu rol de conducere prin demascarea lor ca afacerişti, imorali, neloiali principiilor cultelor din care fac parte, etc.”
(Din cartea: Banalitatea Răului - o Istorie a Securităţii în Documente 1949 -1989”. Autor istoricul Marius Oprea Ed. Polirom 2002)

Ca unul care am trăit în acele vremuri grele, alături mulţi alţi fraţi printre care şi fratele V.F., ştiu din proprie experienţă ce înseamnă astfel de indicaţii şi cum se aplicau ele. Cred că în cazul fr. V.F. s-a procedat asemănător, şi nu s-a găsit nimic compromiţător. Dacă securitatea era gata să provoace asemenea situaţii de compromis moral, mă întreb, cum a putut să scape V.F. neobservat atât de multă vreme fără să se afle de cele 200 - 400 de victime de pedofilie descoperite abia acum la această vârstă ? Şi dacă sunt aşa de mulţi pedofili în Biserică, cât de mare trebuie să fie numărul victimelor! Unde se ascund ele ? Las la aprecierea dvs şi a celor ce citesc aceste rânduri.

Ce alte explicaţii mai pot fi avute în vedere pentru situaţii ca cele relatate de unele victime !?

Voi cita doar trei autori: Mihai Stoian: „Adolescenţa o primejdie ? Ed. Didactică şi Pedagică; C Caranfil „Genetica Sexelor” Ed.Dacia; Tudor Stoica „Pubertatea Normală şi Patologică” Ed. Medicală.
Se ştie că ultima etapă de sexualizare a individului este pubertatea/adolescenţa, când copilul trece de la copilărie la maturitate. Fetele încep pubertatea cu 1-2-ani înaintea băieţilor.
„Este adolescenţa o criză? - se întreabă Mihai Stoian - sau doar o etapă mai complicată care poate fi parcursă firesc dacă avem „calificarea” necesară ?.printre „pericolele” adolescenţei - aproape în exclusivitate citate - sunt vizate cele legate de dificultăţile pe latura fiziologică (educaţia sexuală şi activitatea sexuală), şi infinit mai puţin cele legate de latura spiritual afectivă( de altfel separarea, preocuparea de ordin erotic, de lumea afectelor, este una din gravele lacune ale muncii de formare a tânărului la vârsta respectivă..)”.

„Genetica sexelor este o problemă de biologie cu multiple implicaţii teoretice şi practice - scrie C. Caranfil - Conturarea unui conţinut adecvat acestei probleme atât de vaste implică exigenţă şi totodată riscul modului de interpretare a multiplelor ipoteze şi teorii atât de controversate privind, în primul rând, determinarea şi diferenţierea sexelor”.

„La pubertate, - scrie Tudor Stoica - se trezeşte instinctul sexual, care este mai intens la băieţi decât la fete; apare atracţia faţă de sexul opus, faţă de o anumită persoană - apare prima dragoste… Erotismul juvenil natural, este amplificat în zilele noastre de preocuparea crescută pentru sex, la care contribuie literatura, publicaţiile cu caracter pornografic, şi filmele sexy de provocare erotică… iar fetele , din ce în ce mai frecvent, să ia iniţiativa (13 - 14 ani)”

Nu mă îndoiesc că şi dvs. dr. Anne, aveţi cunoştinţă de aceste realităţi. O adolescentă, nu va mai suporta prezenţa unei persoane în vârstă, care respiră greu, transpiră, şi care, din necunoaştere, terapeutul o tratează tot ca pe un copil în timp ce în mintea ei se petrece cu totul altceva. Prin urmare bătrânul îi face masajul obişnuit, o învaţă cum se ţine arcuşul corect, îi atinge mâinile, pieptul, iar tânăra interpretează gestul prin propria sa viziune erotică pe care nu o poate înţelege corect, din lipsă de experienţă. Când se maturizează, realizează realitatea şi refulează în subconştient, neplăcerile adolescenţei şi vrea să uite copleşită de sentimentul ruşinii poate chiar a vinovăţiei. Uneori aceste repulsii persistă şi îi provoacă stări neplăcute fără însă a le considera de regulă, patologice. Alte ori, persoane mai sensibile psihic, suferă mult mai cumplit.
Atunci vine o persoană care, după ani mai mulţi sau mai puţini, se apropie de ea şi începe răscolirea subconştientului aducând în actualitate acele momente critice de mult uitate, sugerând că de fapt adevărul este cel pe care l-a trăit „atunci” şi astfel persoana în cauză, îşi înflăcărează imaginaţia căutând alinare în şedinţe din care, de fapt câştigă psihoterapeutul şi nu pacientul. Aceasta duce uneori la situaţii dramatice fiind vorba de persoane foarte apropiate: părinţi, fraţi, profesori chiar şi medici, etc. Efectul pe termen lung înseamnă uneori, afectarea gravă a familiei, ceea ce situează această acţiune în rândul metodelor de „disoluţie cu orice preţ a familiei” !
Ar fi posibil ca în cazul V.F. să fie vorba de aşa ceva ? Prefer să nu dau verdicte. Dumnezeu ştia mai bine decât noi toţi iar V.F. să rezolve problema cu Dumnezeu şi acuzatorii.

Atunci întreb: Este cazul ca Biserica să demită pastori şi să excludă membri pe baza unor scrisori anonime ?
Citiţi cu atenţie ANEXA 5 în care un cercetător român analizează subiectul acesta sub mai multe aspecte inclusiv din literatura americană.

* * *

Observaţia 5

Dr.MargiAnne Isaia spune: „Crede-mã, nu este vina ta! Niciodatã nu a fost vina ta! Trebuie sã ştii cã nu este nevoie sã mai suferi, în tãcere... cum ai fãcut pânã acum”.
Din nou trebuie să subliniez că nu mă refer la copilului nevinovat şi incapabil să reacţioneze în faţa violenţei şi care are nevoie de ajutor. Dar cazurile de abuz prezentate (vezi cap. Resurse din site) nu le putem include pe toate în aceste forme de abuz asupra copilului. Prin urmare nu putem acorda aprioric certificat de inocenţă şi nevinovăţie tuturor.

Biblia diferenţiază agresiunile sexuale şi judecarea lor, în funcţie de condiţii. Deut.22, 13 - 30.
Dacă era fecioară, sau nu, dacă abuzul s-a petrecut în cetate sau în afară, putea sau nu cere ajutor, etc.

Şi noi, ca indivizi, sau ca Biserică, trebuie să procedăm la fel. Nu totdeauna sunt necesare dovezi, ci mărturii verificabile mai mult sau mai puţin.
Nu dăm verdicte definitive, mai ales aprioric, pentru că nu suntem instanţă de judecată, nu cunoaştem toate condiţiile în care s-a produs fapta şi nimeni nu ne-a investit cu aşa ceva. Unele fapte aparţin exclusiv justiţiei pentru că au caracter penal. Conflictele şi violenţele între parteneri, divorţuri, răpiri, etc, care deşi Biserica nu le acceptă, nu justifică sentinţa unei singure persoane, fie ea şi medic specialist în sănătate publică sau asistent social, ci se analizează după regulile Bisericii. Faptul este şi mai grav, când condamnatul este totdeauna unul singur - pastorul sau slujitorul amvonului,- şi dacă mai mergem şi la autorităţile lumeşti, atunci am depăşit limitele. Suntem “ca unul care se amestecă în treburile altuia”. 1 Petru 4,15.


Iată un punct de vedere din Spiritul Profetic:
Mărturii cu privire la comportamentul sexual, adulter şi divorţ. Ellen G. White Pag.97/(24 orig.)
„Orice copilă care îşi lasă trupul să fie pipăit de un bărbat, nu poate să ajungă în împăr4ăţia cerurilor. Aceste obiceiuri deşarte şi ordinare îi ruinează pe tinerii noştri… Toţi cei care fac astfel de lucruri le conduc pe tinere în practici dezgustătoare. Ştiu la ce conduc aceste lucruri.. La practici destrăbălate şi desfrâu. Ia seama la cât de mult dezonorezi tu şi înjoseşti”.
„Aproape de încheierea istoriei acestui pământ, Satana va lucra cu toate puterile, în acelaşi mod şi cu aceleaşi ispite cu care a ademenit pe Israelul din vechime chiar înainte de a intra în ţara făgăduită…” Idem (65/84) Vor exista femei care vor fi ispite, care vor face tot ce vor putea pentru a atrage şi câştiga atenţia bărbaţilor. Întâi vor căuta să le câştige simpatia, apoi afecţiunea, apoi îi vor determina să calce Legea sfântă a lui Dumnezeu…”(Idem 66/85)

„Dacă doreşti să fii creştină,nu este timp de amânare, acum este ocazia de aur. Poţi umbla în curăţie numai umblând în Isus, rugându-te şi încrezându-te în El clipă de clipă…”. Calea pe care ai mers este tristă şi dureroasă. Timpul este scurt. Vrei să vii acum ? Vrei să te aşezi la picioarele lui Isus şi să înveţi de la El ? Este speranţă pentru tine !” (Idem 110/141). „Veniţi să ne judecăm - zice Domnul - .De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna”. Is.1,18. „Te implor, nu sta în deznădejde, fără să faci nimic. Nu mai acorda atenţie marelui ispititor, căci nu are rost să mai încerci. Vei pieri dacă nu vei veni la Isus aşa cum eşti, păcătos şi stricat, mânjit şi depravat; Domnul Isus este cu totul în stare să mântuiască pe cel mai împietrit şi pe cel mai nelegiuit păcătos”. (Idem p.112/143).

Credeţi oare că Batşeba nu a avut nici o vină ? Sunt urmările destul de tragice. Comparaţi pe Batşeba cu Abigail. Una îşi trădează soţul, alta îi apără viaţa. Prima aduce blestemul peste casa lui David, alta îl salvează pe David să nu facă o nelegiuire. Serva Domnului ne atrage atenţia că David a fost numit „om după inima lui Dumnezeu” doar până la păcătuirea cu Batşeba. După aceea şi-a pierdut această poziţie spirituală. Toate acestea ne sunt relatate să înţelegem noi cei de azi urmarea faptelor noastre. Oare tânăra care vede pastorul venind singur, este singură acasă, nu poate să-i refuze intrarea în casă găsind alt ceva de făcut ?
Fără îndoială, aceste cuvinte sunt valabile şi în dreptul bărbaţilor. Păcatul este distrugător în toate împrejurările şi toţi avem nevoie să luăm aminte şi să ne pocăim, să nu dăm verdicte nici de acuzare, nici de dezvinovăţire.
Incestul, violul, pedofilia nu intră sub jurisdicţia Bisericii decât prin pierderea calităţii de membru al făptuitorului. Pentru aceste cazuri Biserica are datoria sfântă de a educa, preveni, a se ruga, a încuraja, a recupera sufletele păcătoşilor oricare ar fi ei, nu de a se substitui justiţiei şi nici de a-i denunţa şi populariza.
Câte suflete credeţi se vor mai veni la Biserica A.Z.Ş. dacă citesc site-ul dvs. în care vor descoperi că Biserica este plină de pedofili ? Îşi vor mai trimite copiii la şcoala de vacanţă ? Nu vor striga preoţii ortodocşi „fugiţi de ei, iată-i cine sunt”. Dintr-o singură lovitură anihilăm efortul atâtor fraţi sinceri şi devotaţi lucrării lui Dumnezeu. Cine plăteşte ?

Este posibilă vindecarea ? DA ! Unica sursă de vindecare pentru suflet: Ps.41,4: „Eu zic: Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta”.

„Nu trebuie să vă puneţi încrederea în om, şi să vă sprijiniţi pe un muritor. Sprijiniţi-vă cât mai mult pe Cel Atotputernic care zis: „Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, da, vor face pace cu Mine”. Apoi aşteptaţi, vegheaţi, rugaţi-vă şi lucraţi privind mereu spre Soarele Neprihănirii…
Veţi fi cu totul dezamăgiţi, dacă aveţi încredere că oamenii vă vor aprecia şi vă vor susţine. Încurajarea şi sprijinul nu vor veni din partea celor mai extraordinari oameni. Domnul vrea să vă înveţe lecţia dependenţei de El, fiindcă El este Răscumpărătorul vostru. Voi sunteţi proprietatea Lui - prin creaţiune şi prin răscumpărare. Trebuie să alegem calea Domnului, voinţa Lui trebuie să fie voinţa noastră.
Nu vă simţiţi de loc ruşinaţi că inima vi se înmoaie sub lucrarea Duhului Sfânt. Lăsaţi-L pe Isus să intre , atunci când bate la uşa inimii şi preţuiţi-L, bucuraţi-vă, rămâneţi într-o permanentă atitudine de recunoştinţă pentru faptul că atunci când nu aveaţi nici un ajutor, braţul Său v-a salvat şi aţi simţit dragostea Sa.
Puneţi-vă toată încrederea în Dumnezeu! Rugaţi-vă, rugaţi-vă şi iar rugaţi-vă cu credinţă! Încredinţaţi-vă apoi sufletul vostru lui Dumnezeu. El va păstra ceea ce I-aţi încredinţat, până în ziua aceea… Încredinţaţi-vă lui Dumnezeu cu totul şi fără ezitare!”. Letter 126 1895 (Devoţional 15.04.2009)
Aşa dar speranţa şi vindecarea este la El, la Hristos, nu în America.

De fapt, articolul lui Jimmy Philips, care vizează violenţa în familie, aminteşte de „Grupul Operativ de Abuz şi Violenţă” prezidat de Jan Paulsen care sublinia: ”violenţa de orice fel printre membrii bisericii”: Uneori suntem atât de agresivi în ceea ce priveşte ”dreptatea” încât capacitatea noastră de a comunica valorile pe care Hristos doreşte ca noi să le împărtăşim este nulă...” a adăugat el.„Este foarte, foarte important pentru noi, pentru propria noastră experienţă spirituală, felul în care ne tratăm unii pe alţii şi cum interacţionăm cu cei din jur”, a spus Paulsen, repetând recentele remarci de început al anului de studii la Universitatea Walla-Walla, din Statul Washington. “Este foarte important să ştim ce credem dar, cu siguranţă că, este şi mai important să ne tratăm bine unii pe alţii.”este de neacceptat”. ”Noi trebuie să dezvoltăm cultivarea amabilităţii, a simpatiei şi consideraţiei şi absenţa abuzului”, a spus Paulsen, adăugând că, „abuzul nu este doar pe plan fizic. Abuzul mental este la fel de dăunător”. În timp ce recunoaştem diversitatea culturilor din cadrul mişcării advente, el a afirmat că ”există însuşiri ale umanităţii care trec dincolo de orice cultură, iar noi trebuie să le susţinem. Contează mult în ochii lui Hristos felul în care îi tratăm pe oamenii care nu pot să se apere singuri”, a adăugat Paulsen.
Chiar şi articolul scris de dr. Rene Drumm recomandă: „trebuie să facem ceva mai mult decât să vorbim despre abuz. Acum, pentru că deţinem aceste informaţii, este responsabilitatea noastră etică şi morală să promovăm pacea şi vindecarea, ca în cele din urma să înceteze orice formă de abuz în Biserica Adventistă”. Ea consideră că orice acţiune în îndeplinirea acestui scop trebuie iniţiată şi menţinută de pastori, deoarece ei constituie ”Centrul de Acţiune al Bisericii Adventiste”. Pastorii au o oportunitate unică de a prezenta aceste mesaje chiar de la amvon şi să lucreze cu Uniunile şi Conferinţele lor pentru a organiza Sabate speciale anti-abuz în bisericile locale”.
Prin urmare se vorbeşte de violenţa de orice fel, de combatere prin educaţie şi organizarea de programe speciale în sabat, să promovăm pacea şi vindecarea, ca în cele din urma să înceteze orice formă de abuz în Biserica Adventistă”. Pe de o parte pretindeţi că dvs. le vindecaţi, iar pe de alta că trebuie să meargă la adevărata sursă care o poate face cu adevărat, adică la Hristos. Cum rămâne atunci cu mesajele către UNICEF România, „Protecţia Copilului”, Avocata Romaşcanu, Ministerul Cultelor, Ministerul de Justoiţie, Preşedintele României, etc.? Aţi mai găsit vreo Biserică care-şi face o astfel de „evanghelizare” ? Autorul din care am citat Virgiliu Gheorghe, este de orientare ortodoxă şi a scris trei cărţi prin care apără Biserica Ortodoxă de globalizare.

Observaţia 6

„După ce citeşti istoria mea, după ce parcurgi toate informaţiile acestui site, m-aş bucura dacă ai găsi ceva pentru tine personal! Dacă simţi nevoia să împărtăşeşti necazul tău cu cineva, scrie-mi câteva rânduri! Ca să te eliberezi... Alege-ţi un pseudonim, pentru ca totul sã fie confidenţial. Nu ştiu cine eşti. Dacă situaţia noastră are tangenţe şi simţi dorinţa să-ţi fiu de ajutor cu ceva, scrie-mi! Spune-mi ce ai dori să găseşti pe acest site…”

Am citit şi eu site-ul dvs. şi m-am simţit profund jignit, pentru că şi eu urc uneori amvonul, citesc din Biblie, cânt cântări, etc.fără să fi ştiut că sunt şi pedofil, incestuos, abuziv. Mai mult, sunt şi medic şi am examinat femei de toate vârstele iar profesia mă obligă să le examinez complet. Mă simt fericit că până acum nu a existat site-ul dvs. care să mă demaşte şi mă îngrijorează ce voi face de acum în colo, dacă “pacientele supravieţuitoare” mă vor denunţa. Cum mă voi apăra! Ar fi fost mai bine să nu supravieţuiască ? Acum chiar sunt în dilemă. Ce sfat îmi daţi ?

Cred că aici este marea problemă.
De la distanţă de mii de km, lansaţi o bombă împotriva Bisericii AZ.Ş. din România. Nu este nici prima nici singura care ne vine de acolo. S-a scris şi se scrie despre Spiritul Profetic din „epoca victoriană”. Alţii atacă „conducerea comunistă”. Alţii vor schimbarea cu orice preţ, modernizarea, etc.. Generaţia internet, nu mai suportă valori morale absolute în timp ce alţii speculează fărădelegi colportate cu insistenţă de televiziune şi internet. Aşa şi trebuie. N-a spus oare Domnul de mult despre toate acestea ? Nemulţumirea dvs. ne aduce pe cap poliţia, autorităţile de stat privind apărarea copilului, din ţară şi din afara ţării pentru ca toţi să ştie că la adventişti există o adunătură de sceleraţi pedofili, incestuoşi, criminali, etc.
Am citit istoria dvs. relatată la persoana I-a fără să înţeleg semnătura Dr. Anne (pseudonim). Luaţi cazul asupra dvs. sau este o realitate ?. Cazul însă nu este relevant pentru noi deoarece în cazul prezentat este vorba de un bolnav psihic, care moare la patruzeci şi nouă de ani în spital de psihiatrie! Cazul este impresionant, dar ce poţi să faci într-un caz iresponsabil pentru faptele sale. Nici legea nu-l condamnă. Poate intervenind la timp s-ar fi putut schimba ceva. Păcatul înseamnă suferinţă şi moarte şi aici numai Domnul poate face ceva pentru cei care au rămas.

Despre statistica americană potrivit căreia una din trei fete şi unul din cinci băieţi sunt abuzaţi sexual înainte de 18 ani, mă uimeşte. 85 - 95 % din copiii abuzaţi cunosc pe agresorii lor iar pentru 21 % din copii agresorul este chiar tatăl biologic. Nu am văzut asemenea statistici în România. Ceea ce pot afirma, este că în toată activitatea mea de o viaţă de medic şi 15 ani de director la şcoala sanitară postliceală adventistă din Brăila, nu am întâlnit nici un asemenea caz în Biserica adventistă. Am întâlnit foarte rar adulter, divorţuri (cu tendinţa de înmulţire în ultimii ani), tratate corect şi la timp de către conducerea Bisericii după manualul Comunităţii. Am cunoscut chiar preşedinţi sau secretari de Conferinţe destituiţi. Dacă mai sunt cazuri ne sancţionate până acum, nu mă simt responsabil. De asemenea, dacă sunt pedofili sau incestuoşi cunoscuţi şi netrataţi de Biserică, vina o poartă cei care ştiu şi nu spun, sau nu reacţionează, ca şi victimele care tac. Biserica nu are în schemă detectivi. Ca director de şcoală, nu am fost indiferent faţă de comportamentul moral al studenţilor şi intervenţia mea a dat totdeauna roade bune. Nu am pe conştiinţă cazuri nerezolvate.




În ce priveşte rubrica „Criticilor Mei”, sunt şi aici câteva observaţii de făcut.

* “Inteleg ca in Romania, cazurile se abordeaza diferit fata de Statele Unite. In Statele Unite copilul este ascultat si crezut. Copii nu inventeaza un abuz. Aici raportul specialistului care se ocupa cu probleme de abuz (consilier licentiat specializat), are greutate in instanta”.

Este adevărat că legislaţia este puţin diferită. Totuşi ce nu înţeleg eu, este de ce dvs. aţi scos de pe site-ul dvs. corespondenţa lui Aurelian Horja din 21 decembrie 2008 (ANEXA 6) prin care autorul spune:

„Eu nu ştiu cum aţi comunicat cu Uniunea nici dacă mail-urile dvs. au ajuns vreodată şi la ce adresă. Dacă au fost oficiale sau dacă au fost trimise direct la SPAM către programele de email. Din câte am citit, dvs. spuneţi că fenomenul era cunoscut „din declaraţiile victimelor”. Păi poate victimele au spus cuiva care nu a mai spus de ruşine. Mă gândesc că ele au spus părinţilor acest lucru iar aceştia pentru a-şi proteja copilul nu au spus mai departe. Pe mine mă interesează un singur lucru: Există plângeri la Poliţie pe aceste teme ? Dacă există, s-au dat verdicte irevocabile ? Până atunci nu aveţi dreptul să aruncaţi umbre asupra nici unei persoane……
Din unele mesaje rezultă că Biserica încearcă să muşamalizeze cazurile ceea ce nu este adevărat. Principiile Bisericii (nu doar în România) sunt foarte clare în această privinţă şi nu sunt negociabile. Că există deficienţe de contact cu cei de acolo sau unele persoane nu sunt aşa de competente cum vă doriţi nu înseamnă că cineva acoperă ceva. Am recitit mesajul de la Uniune şi nu mi s-a părut ca vreun moment să apere agresorii, a fost chiar echilibrat spunând ceva de bun simţ spunând: că lucrurile ar trebui dovedite înainte de a discuta despre numele unei persoane.
Seminarii în Biserică s-au făcut cu privire la violenţa în familie şi abuzurile de acest tip şi multe altele. Nu ştiu dacă în toate locurile dar unde s-au făcut s-au dat informaţii concrete despre ceea ce trebuie să facă o persoană într-o astfel de situaţie…”

Nu mai apare nici corespondenţa din 20 decembrie 2008 at 6.03pm intitulată „de ce” (ANEXA 7)în care soune:

„Doamna MargiAnn spunea: „Copiii nu inventează un abuz” . Eu nu ştiu dacă dvs. aveţi copii, dar minciuna la copii este un fapt de viaţă reală şi nu trebuia studiat la Universitate. Şi tot din viaţa reală (dureroasă) un fapt demonstrativ…. Autoarea povesteşte mai departe cum o vecină cu un copil şi cu soţul ei, suferă un accident cu sechele care îi determină să se mute. Noii vecini, o mamă cu fetiţa şi „prietenul” mamei. Într-o zi, soţul femeii bolnave este arestat şi acuzat de abuz sexual. La proces, fetiţa acelei femei, mărturiseşte că s-a jucat în casa noilor veniţi şi a răspuns pozitiv. Cum acuzatul era student strein şi fără bani să-i ofere „victimei” a fost condamnat. Şi apoi deportat din cauza minciunii unui copil. Aşa decă şi în America copiii pot minţi pentru unele avantaje iar alţii suferă pe nedrept”.

În acest caz în care un copil este învăţat să mintă în folosul adulţilor, dvs. recomandaţi expertiza unui psihiatru pentru copii pe care sărăcia studentului nu-i permite să-l angajeze. Deci principiul rămâne: Copiii pot minţi şi în America

Aţi eliminat de asemenea de pe site la rubrica „Resurse” şi scrisoarea d-nei Marciana Popescu care are păreri contrare cu ale dvs. D-na Marciana Popescu (ANEXA 3 )vă propunea câteva sfaturi:

„Subiectul abordat este extrem de complex şi de sensibil motiv pentru care acest forum nu este cel mai potrivit de abordare;
Când începem să vorbim despre o anumită problematică socială, denunţând-o ca atare, trimitem un mesaj clar atât agresorilor cât şi persoanelor abuzate. Şi pentru acest motiv, aş spune că definirea termenilor este importantă pentru că limbajul are un rol determinant, contribuind fie la revictimizare , fie la vindecare…
Aş mai spune că există o diferenţă semnificativă între abuz sexual şi pedofilie, între pedofilie şi incest,…
În ce priveşte considerentele etice, dilema etică nu e uşor de rezolvat. Poziţia dvs. de a demasca agresori şi a limita astfel capacitatea lor de abuz,… a pune nişte nume pe blog frecventat de o mulţime de oameni, prezintă riscuri … care pot dăuna cauzei dvs. Este de datoria noastră să protejăm persoanele vulnerabile dar există şi alte modalităţi de acţiune…
Pentru că despre violenţă mai de grabă se tace,… răspunsul Bisericii este cu totul ne adecvat….
Nu aş limita accesul persoanelor masculin…
Conştientizarea celor mulţi din comunităţile religioase care se amăgesc că la noi nu se întâmplă aşa ceva , este primul pas spre un proces de vibdecare…”

Aceste puncte de vedere şi altele asemănătoare au fost luate şi de noi în discuţie.




Dr. MargiAnne Isaia mai spune:

* Ca Doctor si specialist in sanatate publica, stiu ca un pedofil are intre 200 si 400 de victime in cursul vietii lui…
* Sunt surprinsa sa asist la lipsa de actiune a unor oameni intelectuali, doctori, psihologi, profesori adventisti din Biserica Adventista din Romania care nu au spus nici un cuvant pana acum. Se pare ca nu mai sunt, ori sunt foarte ocupati, ori aceasta este o problema prea rusinoasa. Oricum, Biserica va ajunge sa fie cunoscuta prin nepasarea ei si de ceilalti oameni crestini si necrestini din Romania.
* Biserica Adventista din Romania trebuie sa-si defineasca identitatea. Fiecare membru al ei trebuie sa inceapa sa gandeasca cu mintea lui, sa-si foloseasca constiinta lui, si nu sa accepte orice i se serveste. Adevaratii adventisti au o viata decenta, o vorbire aleasa, sunt primii care demasca nelegiuirea, vindeca prin cuvant pe cel nenorocit, se intereseaza nu numai de cei din familia lor, ci si de cei din Biserica.”

Dorinţa şi dragostea dvs. pe care o mărturisiţi pentru Biserica A.Z.Ş. din România ne înduioşează.
Stimată dr. MargiAnne Isaia
Singura realizare a site-ului dvs. Este ca acum Biserica are un evanghelist şi un pastor mai putin.
Scopul scrisorii mele nu este să încetaţi să vă preocupe abuzul în Biserica A.Z.Ş. ci pentru a înţelege că popularizarea păcatelor nu vindecă cu atât mai mult cu cât nu Biserica este responsabilă că există fărădelegi. Trăim într-o lume în care acestea vor creşte iar Biserica are o misiune şi nu o putem compromite ca fiind plină de corupţi şi pedofili. Nu suntem indiferenţi sau nepăsători ci sprijinim activitatea ei şi nu o defăimăm.
Vă promitem că ne vom ruga şi pentru dvs. Asociaţi-vă nouă în această acţiune pozitivă.
Cu stimă
Dr. Paulini Ene.

===============================================================================


ANEXA 1

Vă prezint şi punctul de vedere al unui cercetător român privind acest subiect:
Autor Virgiliu Gheorghe „Ştiina şi Războiul Sfârşitului Lumii” (Ed. Polirom) Cap. „Disoluţie cu orice preţ a familiei”. p: 240 - 259
Feminismul ca metodă de reeducare a femeilor (citat prescurtat) Idem p. 240-245
„Feminismul este una din cele mai eficace ideologii folosite împotriva vieţii de familie…. (se discută refuzul de a fi „mamă” n.m.)
Femeile din lumea întreagă sunt chemate să se înroleze în acest război, convinse fiind de agitatoarele feministe că bărbatul pe care până mai ieri îl iubeau, sau, mai grav, că cel de care se vor îndrăgosti şi dori ca soţ şi tată al propriilor copii nu este decât potenţial agresor, un violator, sau chiar o adevărată fiară…. Pentru Andreea Dworkin (în Letters from a War Zone - Scrisori dintr-o zonă de război) „orice act sexual este asimilat unui act de vampirism”:
„Istoria femeilor, scrie ea, se confundă cu istoria încarcerării lor. [...] locurile noastre de muncă, securitatea noastră, depind de felul în care ne exprimăm gratitudinea care ni se pretinde, de pasivitatea tandră, de supunerea de care trebuie să dăm dovadă pentru a satisface gusturile masculilor. Trebuie să le fim recunoscătoare, astfel riscăm să fim legate, să ni se pună căluş în gură, să fim folosite sexual şi transformate în pă­puşi pe care ei le întorc ca pe orologii... Ne-am săturat să fim mereu re­cunoscătoare. Este timpul să spunem «destul» nu numai prin cuvinte, ci cu trupurile noastre..." (Behr, 253) (Autorul american din care citează Virgiliu Gheorghe este Berh Edward „O Americă Înfricoşetoare” Ed. Humanitas 1999)


Bărbatul colonizează femeia posedând-o, încearcă Dworkin să le convingă pe celelalte femei, neascunzând faptul că ea preferă şi este mândră de aceasta, relaţiile sexuale cu alte femei. Într-un recent best - seller The War Against Women (Războiul împotriva femeilor ), Marilyn French formulează în mod sintetic manifestul mişcării feministe:
„El [bărbatul] îşi poate bate şi ucide femeia pe care spune că o iubeşte. El poate să o violeze, fie pe femeia cu care trăieşte, fie pe o streină, fie pe copiii lui, fie pe alţii streini. În toată lumea cei mai mulţi bărbaţi, sunt vinovaţi de unele sau mai multe dintre faptele enumerate aici”. (Behr, 256)
Cultivarea urii faţă de bărbaţi, a scârbei faţă de propriile virtuţi feminine şi, în consecinţă, masculinizarea femeilor, nu este decât una din modalităţile prin care political correctness încearcă să spele creierul femeilor. Metoda este extrem de eficace pentru că anihilează, atrofiază exact acele trăsături spirituale, acele raţiuni fundamentale devenirii şi realizării umane a femeii….

Un alt autor, încadrează feminismul în Mişcarea New Age când spune:
„Câteva obiective edificatoare ale feminismului: 1. Lupta împotriva sexismului a discriminării sociale a femeii.. 2. Lupta împotriva patriarhatului… 3. Lupta împotriva societăţii actuale. Feminismul cu deosebire cel new-age-ist, năzuieşte spre un nou principiu de realitate, respingând societatea în actuala ei configuraţie”. (Bruno Wurtz: „New Age” p.147 Ed. de Vest Timişoara 1992).


ANEXA 2
11.-Din partea cititoarelor
A Este absolut minunat ca va continuati cu efort si daruire misiunea, chiar in ciuda piedicilor si criticilor dure! Multumesc si pentru faptul ca o abordati pe sora mea.
B Sper sa faceti mult bine femeilor care au nevoie si multumesc ca mi-ati raspuns personal.

C Felicitari ca aveti 100.000 de vizite acum pe site!!!Dumnezeu sa va binecuvinteze cu multa sanatate, putere si Pace! El va va rasplati orice efort facut pt cei mai neajutorati dintre noi. Personal va multumesc mult pentru ajutorul si sustinerea dvs!
Va pretuiesc si va iubesc,

D Ma bucur nespus de vestile bune care au aparut despre asemenea persoane. Ii multumesc Domnului ca mai exista cineva care are asemenea ganduri nobile, chiar adventista fiind. Domnul sa-ti dea izbanda si in continuare sa vorbesti si pentru cele ce nu pot......!!! Domnul cu tine.

E Vreau sa te felicit pentru tot ce s-a intamplat recent pe net. Sunt intru totul de acord cu ce s-a intamplat si sunt sigura ca a fost de la Domnul. Bunul Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti fie alaturi pe mai departe.
F E bine sa denuntam abuzurile atunci cand se produc, desi de multe ori ne e teama sa vorbim despre asta...... Ce bine ca in sfarsit cineva are curajul sa vorbeasca despre aceste lucruri. mergeti inainte!

G Vreau doar sa va felicit si sa va spun ca ma rog pentru dumneavoastra si pentru lupta pe care o duceti! Oricata critica ati intampina, sa va ajute Dumnezeu sa mergeti mai departe aducand lumina, dreptate, vindecare. Va sustin in rugaciune si cine stie, poate in timp se vor ivi si alte cai prin care sa ajut la misiunea aceasta nobila. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

H Prin ceea ce ati facut, ati dovedit ca sunteti o adevarata "protestanta", ca sunteti manata de dorinta de bine si sper sa va urmeze exemplul cat mai multe femei. Mai ales intelectualele au datoria de a-si sprijini semenele care nu s-au bucurat de instruire academica. Numai ajutandu-ne reciproc putem evolua. Iar eu va asigur de sprijinul si admiratia mea.

I Orice ar fi crezut oricine despre initiativa dvs. Ma bucur ca are roade! God bless you!

J Indiferent de motivatia altora, izbanda e izbanda. Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va ajute in tot ce faceti! Va felicit pentru tot ce ati facut pentru acele victime! Sunteti o luptatoare, un om al dreptatii si daca viata nu ne va aduce fata in fata pe acest pamant imi doresc mult sa va intalnesc in Imparatia lui Dumnezeu!
toate bune!

K Vreau sa felicit din toata inima pentru curajul si devotamentul cu care ati luptat! Dumnzeu sa rasplateasca eforturile dvs si va calauzeasca in consilierile pe care le faceti celor suferinde. Cu deosebita apreciere…

L Domnul sa te binecuvanteze ca ti iei timp sa citesti suferintele mele si sa ti dea rabdare pe mai departe... Cu admiratie…

M Draga mea dr Anne, Dumnezeu sa te binecuvinteze! faci o lucrare deosebita, lucrare care trebuia facuta demult. Acum inteleg dece Domnul Isus intarzie… Ma rog pentru tine si pentru lucrarea care o faci si daca fiecare dintre noi intelege ca adevaratul misionarism incepe din familie, sa fim responsabili pentru copii care ne sunt incredintati de Dumnezeu, sa-i crestem pt Dumnezeu aparandu-i de astfel de agresori si demascandu-i imediat pe astfel de monstri, putem ajuta la curatirea bisericii…
N Va doresc succes in ceeace faceti pentru recuperarea psihica, morala spirituala si fizica a victimelor…

O Stimata doamna... Va multumesc foarte foarte mult pentru ajutor.. Chiar aveam nevoie de asta. Sunteti o binecuvantare pentru mine... pentru noi...

P Va multumesc din suflet ca imi daruiti si mie o parte din bogatiile dumneavoastra! As dori in viata sa pot fi de folos cuiva macar putin din cat imi santeti mie dumneavoastra. Site-ul dumneavoastra de asemenea este unul excelent! Am gasit in el o gramada de lucruri care ma interesau dar nu am terminat de citit totul. Daca recitesc mereu redescoper alte idei interesante care imi scapasera inainte iar daca citesc seara ....dorm asa de linistita... Inca odata va multumesc din suflet. Mult succes in viitor!

R D-na doctor,va apreciez din suflet! Domnul sa va intareasca si sa va binecuvanteze mai departe pentru lucarea pe care o faceti ! Cred ca mai multe persoane sunt in asentimentul meu dar doar citesc si trec mai departe cum am procedat si eu pana acum. Acum rasfoind din nou cele scrise de dvs, m-am gandit ca nu v-ar strica un cuvant de incurajare pentru mai departe pentru greua activitate pe care o depuneti. Macar atat va datoram: toata stima si respectul!
D. Eu va multumesc din suflet pt tot sprijinul dvs! Stiti, am mai facut un pas. I-am trimis cumnatei documentul "Povestea cea mai urata a vietii mele", i-am recomandat emisiunea cu dvs si Edi, in care vorbiti de violenta in familie si i-am dat si adresa site-ului dvs… Trebuie sa fie o reactie "violenta", tipica dealtfel... Nu mi-e teama... I. Apreciez mult subiectul emisiunii si faptul ca l-ati pus în discutie....Felicitari emisiunii si a moderatorului. Abordati subiecte foarte interesante si instructive. T. Felicitari!!!! Emisiunea e grozava!!! Modul de abordare a acestei teme…n-am cuvinte!
P. Ma bucur ca se discuta astfel de probleme... Asa cum spunea MargiAnne, am legat mantuirea de biserica in loc de Dumnezeu si am ajuns niste animale...
C. Intradevar am nevoie de vindecare.. Sunt afectata emotional deorece mi-am pirdut increderea in oameni fiind tradata de o persona draga, iubita in care aveam foarte multa incredere, acesta persoana este din nefericire tatal copilului. Mi-am pierdut increderea in oameni, de aici tot haosul, lumea, viata in sine, inseamna oameni si nemaiavand incredere totul se transforma in haos. Abuzul meu este emotional... Imi va fi foarte greu este adevarat sa imi recapat increderea in oameni, va fi foarte greu.
L. Multumesc!
I. Mii de multumiri.....a fost peste asteptari..... Dumnezeu sa va binecuvinteze.
B. Va multumesc foarte mult pentru dispozitia dvs. de a ajuta.
D. Draga MargiAnne, Am reusit! Am reusit! Sunt asa de fericita…. Va asigur de pretuirea si iubirea mea sincera pt dvs! Va imbratisez cu drag…
L. Informatii foarte valorase, multumesc mult…
D. Felicitari pentru aceasta emisiune extraordinar de importanta cu acesti invitati deosebiti care au curajul sa spuna lucrurilor pe nume, care nu doar vorbesc ci si fac ceva pentru semenii lor...
N. Doamna Doctor Margi Anne! Va multumesc din tot sufletul pentru timpul dumneavoastra acordat si pentru pretioasele sfaturi Am notat 2 pagini cu ce am de facut si textele care mi le-ati spus si cele mei frumoase ganduri Rugaciunea mi-a a dus o gramada de lacrimi dar sunt lacrimi de bucurie! Merg cu sufletul mult mai linistit la culcare si cu incredere ca Dumnezeu ma iubeste mult de tot. Am avut o saptamana plina de emotii, si va urma alta la fel dar stiu ca acolo sus cineva ma iubeste mult. Va doresc sanatate si putere (sper sa faceti cat mai multe emisiuni) pentru ca santeti o persoana deosibita si aveti atat de multe de spus si noi de invatat.. C. Provocatoare emisiune, mai ales prin vulnerabilitatea maxima pe care a dovedit-o doamna doctor... E. Draga Dr. Anne... Ma bucur pentru acest site menit sa aduca incurajare si o farama de speranta sufletelor abuzate, fie ele femei, fie barbati, fie copii... E o drama care se intampla in Biserica Adventista... De multe ori victimele agresorilor nu sunt crezute atunci cand nu-si mai pot ascunde propria drama; iar agresorul - bun regizor - joaca teatru! ...si cine poate cunoaste strafundurile si adancimile sufletului omenesc?... As vrea sa poata fi auzit glasul meu, pentru ca am trecut pe acolo si vorbesc din proprie experienta. Mentalitatea oamenilor din Romania si a adventistilor in mod special, trebuie sa se schimbe. Sa fie foarte clar faptul ca nu victima e cea care are nevoie de un adapost, unde sa se duca cu copiii ei cu tot cu bagaje, ci agresorul! Agresorul e cel care trebuie inlaturat de langa victima, pentru ca ea, victima, are dreptul la o viata in propria ei casa, acolo unde se afla, acolo unde ii este locul. Agresorul trebuie dat afara din caminul comun si dus intr-un adapost, unde sa i se ofere consiliere si sa i se ofere tratament psihiatric sau psihologic, in functie de nevoile lui... Agresorul e lasat bine-mersi in libertate, sa-si continue acelasi stil de viata nefericita, iar la biserica e lasat sa faca in continuare pe sfantul, imbracat la patru ace, cu Biblia si cartea de cantari in mana...
I. Subiectul tratat e actual, si doamna Isaia stie ce vorbeste...

Pastor Daniel Cucuteanu Ma simt in siguranta ca pastor in Biserica Adventista sa vad ca exista aceasta preocupare pt domeniul caruia v-ati dedicat cu o slujire foarte delicata si solicitanta. Va felicit si va sustin! Cand o organizatie sau un individ spune "Noi nu avem astfel de probleme!" (ma refer in particular, la acest capitol studiat de domnia voastra, dar si in general), atunci este ca si Petru care se lauda in fata Domnului, fara sa stie ce era in el.Ca o biserica chemata de Dumnezeu sa fim lumina si inspiratie, cred ca avem nevoie de acel spirit care ne acordeaza cu vremea in care traim. Daca acesta este spiritul vremii, sa intelegem ca nimeni nu e scutit de cadere sau tentatie si e mai bine sa previi decat sa tratezi, iar daca e nevoie sa tratezi, atunci in primul rand e necesar sa recunosti. Mai grav decat infaptuirea unui act ingrozitor este tainuirea lui sau complicitatea la tainuire prin negare si neacordarea asistentei in caz de urgenta. Puteti folosi cuvintele mele in spatiul public ca sustinere, desi cea mai importanta sustinere sunt sigur ca o aveti din partea Cerului care v-a chemat la aceasta slujba! Domnul sa va intareasca!
I. Cred ca a fost o emisiune instructiva si apreciez... Distinsa doamna Isaia e de asemeni o valoare, contribuind cu informatii utile si cu o viziune foarte sanatoasa...
F. Cred ca a fost una dintre cele mai reusite emisuni, de peste un an de cand ati inceput...
=====================================================================================
ANEXA 3
Comentariu - Marciana Popescu Subiectul abordat este extrem de complex, si de sensibil, motiv pentru care acest forum nu este mediul cel mai potrivit de abordare… Dar este important sa vorbim despre violenta in familie, in toate formele ei, pentru ca atunci cand incepem sa vorbim despre o anumita problematica sociala, denuntand-o ca atare, trimitem un mesaj clar atat agresorilor cat si persoanelor abuzate. Si pentru acest motiv, as spune ca… definirea termenilor este importanta, pentru ca limbajul are un rol determinant, contribuind fie la revictimizare, fie la vindecare. In acest sens, de exemplu, in baza anilor in care am avut privilegiul sa ascult istorii traumtizante, dureroase ale abuzului in familie, as spune ca persoanele care au suferit aceste abuzuri, si au curajul si puterea de a-si deschide inima (si ranile!) si de a impartasi istoria lor pentru ca altii sa invete si sa previna situatii similare, sunt SUPRAVIETUITORI, nu victime! As mai spune ca exista o diferenta semnificativa intre abuz sexual si pedofilie, intre pedofilie si incest, diferenta care trebuie stabilita de la bun inceput: pedofilia se refera la fixatia sexuala pe copii/minori - abuzul sexual acopera o problematica mai larga, si responsabilitatea comiterii unui astfel de act nu trebuie negata sau minimalizata printr-o terminologie limitata. In ce privesc considerentele etice: situatia de fata reprezinta o dilema etica care nu este usor de rezolvat. Da, inteleg pozitia dumneavoastra de a demasca agresori, si a limita astfel capacitatea lor de actiune si abuz. Dar… a pune niste nume pe un blog, frecventat de o multime de oameni, creaza riscuri si determina atitudini defensive care pot dauna cauzei dumneavostra. Da, este datoria noastra sa protejam persoanele vulnerabile, dar exista si alte modalitati de actiune, care au fost folosite in situatii similare - ca de exemplu, o scrisoare deschisa trimisa Uniunii (in cazul acesta) si eventual altor foruri de autoritate. Problema cea mai acuta care se pune aici este riscul pe care il puteti crea pentru persoanele aflate sub influenta unor agresori ca cei expusi de dumneavoastra.In situatii ca aceasta, sfatul Scripturii devine extrem de important: “fiti intelepti ca serpii… ” Violenta in familie afecteaza toate mediile sociale si toate grupurile religioase. In urma unui studiu al violentei in cuplu in biserica AZS din SUA, am constatat ca ratele de violenta sunt mai ridicate decat cele din populatia generala. Totodata, pentru ca despre violenta mai degraba se tace… raspunsul bisericii este cu totul neadecvat, variind intre negare absoluta, invinovatire a victimei, justificare a abuzului pe baza Bibliei/Spiritului Profetic - ducand la abuz spiritual, minimalizare a abuzului, sau interventie neadecvata, ducand la revictimizare si reducerea la tacere a persoanelor care trec prin aceste experiente. Abuzul de tranchilizante, alcool, supraalimentarea si chiar tentative de sinucidere devin strategii de supravietuire cu impact puternic negativ asupra persoanelor afectate. Familiile de pastori - departe de a fi imune, sunt si mai mult afectate datorita implicatiilor extinse ale oricaror incercari de adresare a abuzului pentru toti membri familiei si pentru comunitatile religioase aferente. Ce facem, deci, ca sa adresam aceasta problema, si sa rupem tacerea creind un mediu in care cei afectati sa simta ca au sprijinul emotional si spiritual necesar? Constientizarea celor multi din comunitatile religioase, care se amagesc crezand ca “la noi nu se intampla asa ceva” este primul pas spre un lung proces de vindecare, la nivel individual, familial si comunitar. Site-urile ca cel al doamnei Isaia reprezinta un mediu excelent pentru constientizare si educatie - si nu as limita accessul persoanelor de gen masculin, avand in vedere ca abuzul nu cunoaste diferente de gen… Da, dinamica este diferita, atunci cand vorbim de violenta in cuplu, dar cand vorbim de abuzul copilului, dinamica este similara, diferenta aparand in vulnerabilitate, baietii fiind afectati in mod deosebit tocmai datorita miturilor care nu ii plaseaza in grupe de risc. Dincolo de nevoia de dialog, care poate degenera in discutii ofensive si defensive… este nevoie sa prezentam realitatea violentei in familie, in biserici, creind retele de suport care sa ofere sprijinul necesar supravietuitorilor incestului, abuzului, violentei si familiilor lor. Pentru mine, aceasta reprezinta contributia pe care simt ca o pot aduce… chemarea pe care simt ca o am. Dar… nu este simplu, si procesul de vindecare incepe cu acceptarea, anevoioasa, a faptului ca, da, este o problema pentru bisericile noastre, pentru comunitatile noastre, pentru familiile noastre - o problema pe care trebuie sa o abordam in mod serios, cat de curand. In speranta ca pot fi de ajutor, _________MarcianaPopescu___________________________________________________________ Home Misiunea acestui site Citeste istoria mea De ce? Ganduri de speranta Ecouri clasice Interviuri cu Dr Anne Resurse Din partea cititoarelor Trei pasi spre lumina Supravietuitoarele scriu Criticilor mei Anunturi Scrie Dr AnneResurse 3

ANEXA 5
Extras din cartea „ŞTIINŢA ŞI RĂZBOIUL SFÂRŞITULUI” de Virgiliu Gheorghe.
Editura Prodromos 2007.

Disoluţia cu orice preţ a familiei pag.225-258
Atât în distopia lui Orwell, cât şi în cea a lui Huxley familia este considerată cel mai mare duşman al totalitarismului absolut. În minunata lume nouă relaţiile familiale, viaţa conjugală sunt total interzise.
Familia are propriile valori, doreşte şi caută binele, sănătatea şi fericirea copilului, are o viaţă proprie şi o anumită independenţă faţă de ideologiile statului. Familia asigură siguranţa şi echilibrul omului, îl face mult mai greu de manipulat, îi dă un sens pentru a trăi şi a lupta. Prin toate acestea familia împiedică procesul spălării creierului şi integrarea individului într-o nouă ordine mondială a abolirii libertăţii şi a controlului total. Dar ce dă atâta putere fami­liei şi o face atât de periculoasă, dacă nu dragostea? Dragostea cu­rată, jertfelnică, numai ea singură poate face omul fericit şi liber, imposibil de reeducat indiferent prin ce chinuri ar trebui să treacă…..
În lumea culturii reeducării, zămislită imaginar de Huxley mentalităţile sunt total potrivnice familiei. Fidelitatea în dragoste sau dragostea sunt proiectate într-o lumină penibilă, semne ale slăbiciunii, un comportament anarhic şi indezirabil social. Familia şi dragostea se opun flagrant ordinei orgiastice pe care se bazează guvernarea. Indivizii acestei lumi minunate sunt gregari deşi aproape niciodată singuri, legaţi doar prin relaţii sexuale, furnizoare de plăceri egoiste, cu un caracter efemer.
De asemenea este inoculată scârba privind naşterea de copii şi creşterea acestora. Aceasta pentru a se susţine practica concepţiei in vitro (în afara organismului femeii n. p.). În minunata lume nouă, copiii sunt produşi pe cale eminamente pe cale artificială, adică concepuţi în eprubete şi crescuţi în medii artificiale. Astfel că instituţia familiei nici nu mai există. De creşterea şi educaţia copiilor se ocupă statul, asigurându-se astfel că programul pe care-l vor implanta în mintea copiilor, nu le va crea niciodată probleme”.

Promovarea homosexualităţii pag.233-235
Liberalizarea completă şi promovarea homosexualităţii, deşi se integrează perfect proiectului de disoluţie a instituţiei familiei, depăşeşte şi până şi cele mai sumbre previziuni ale lui Huxley şi Orwell. La nivelul anilor '40 era destul de greu de imaginat că peste jumătate de secol una din cele mai detestabile practici din istoria omenirii va deveni normă socială.
Din articolul Cucerirea Americii heterosexuale, (Guide, noiem­brie, 1978) scris de Marschall Kirk şi Erastes Pili, doi dintre princi­palii artizani ai propagandei homosexualităţii în America, rezultă că impunerea acestei perversiuni în întreaga lume nu s-a realizat de la sine, ca urmare a unei revoluţii normale a mentalităţilor, ci a fost produsul unei adevărate strategii, a unui război informaţional dus după toate legile războiului: armele - mass-media; muniţia - viruşii mediatici; campanii, redute câştigate în înaintarea frontului şi reconfigurarea conceptului de normalitate în cadrul culturilor şi a societăţilor aflate sub ocupaţia noii ideologii.
Spre exemplu, prima bătălie care se cerea câştigată a fost scoaterea actelor homosexule de sub incidenţa legii. Trebuie să trăiască şi ei, că doară sunt bolnavi, se insinua în cadrul campaniei! Pe urmă, a fost eliminarea homosexualităţii din cărţile de psihiatrie, unde până la anii 70 era tratată ca patologie mentală şi comporta mentală. Reduta următoare, prin care deja debutează etapa agresi­vă a propagandei, o constituie legalizarea manifestărilor publice ale homosexualilor: înfinţarea de asociaţii, ziare, reviste, mitinguri, marşuri, stadiu depăşit deja şi în ţara noastră.
Homosexualii au devenit deja o prezenţă activă în societate, disproporţionat de gălăgioşi pentru neglijabilul procent de populaţie pe care îl reprezintă. Ce mai vroiau homosexualii? Dreptul de a se căsători şi de a înfia copii, adică deja un lucru prin care se atenta direct la valorile familiei, mânjirea, uzurparea unei realităţi pe care o contestau prin însăşi perversiunea săvârşită. Credem că este de prisos să mai arătăm cum familia se naşte la întâlnirea si consacrarea convieţuirii unui bărbat cu o femeie în contextul naşte­rii de copii ca rod al relaţiei trupeşti a celor doi. Deci familia aparţine în mod firesc unei conjuncturi interpersonale care este negată şi batjocorită prin maimuţărire în relaţia dintre doi homose xuali sau două lesbiene. Din păcate, în multe din statele lumii s-au dobândit şi aceste drepturi, trecându-se la faza următoare. Comuni­tatea Europeană însăşi, recomandând legalizarea căsătoriei homo­sexualilor şi a înfierii de copii, discriminează majoritatea cetăţenilor Europei, atentând la cea mai importantă instituţie din istoria omenirii - familia, (vezi rezoluţia Parlamentului European - 26.04.2007 - privind drepturile homosexualilor)
În prezent, uniunile civile între homosexuali, adică căsătoriile sunt recunoscute în Andora, Austria, Belgia, Croaţia, Cehia, Danemarca, Elve­ţia, Finlanda, Franţa, Germania, Islanda, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia.
Odată consumată etapa legalizării „familiilor „ de homosexuali, agenţii acestora, sprijiniţi de ideologia corectitudinii politice, de nenumărate legi şi instituţii, a trecut la campania de impunere în mentalitatea popoarelor a relaţiilor homosexuale ca alternative de viaţă sexuală. Procesul educativ se desfăşoară începând cu clasele primare, când copiii nu au încă formate concepţiile şi se continuă în colegii şi facultăţi.
O serie de poveşti cu personaje gay au fost introduse în programa pentru ciclul primar în mai multe şcoli din Marea Britanie. Proiectul sprijinit de sindicatul profesorilor a costat 600.000 lire sterline şi este finanţat din bani publici. Iniţiatorii proiectului „No Outsiders”, Universităţile Sunderlad şi Exeter şi Institutul pentru educaţie, doresc ca homosexualitatea să fie privită ca un lucru normal la o vârstă fragedă…..
Potrivit legislaţiei canadiene, căsătoria homosexualilor este prezentată acum în şcoli ca un echivalent al căsătoriilor autentice. Complicaţiile pentru asociaţiile re3ligioase care oferă servicii religioase sunt enorme, fiindcă acestea sunt forţate acum să accepte şi perechi de homosexuali.
Asociaţiile religioase din domeniul adopţiilor, sunt şi ele forţate să încredinţeze copii mici unor perechi de homosexuali. Instanţele locale au creat un haos din legislaţia privind drepturile părinteşti, decizând că şi partenerele lesbiene, cât şi donatorul de spermă, sunt părinţi legali (caz în care copilul are trei părinţi) pentru copii. (www.worldnetdaily.com )
O adevărată poliţie a gândirii urmăreşte ca nu cumva cineva să contrazică, într-un fel sau altul, în mediile oficiale „adevărul” că homosexualii sunt mai normali decât oamenii normali”

Feminismul ca metodă de reeducare a femeilor (prscurtat) Idem p. 240-245
Feminismul este una din cele mai eficaceideologii folosite împotriva vieţii de familie…. (se discută refuzul de a fi „mamă”)
Femeile din lumea întreagă sunt chemate să se înroleze în acest război, convinse fiind de agitatoarele feministe că bărbatul pe care până mai ieri îl iubeau, sau, mai grav, sau cel de care se vor îndrăgosti şi dori ca soţ şi tată al propriilor copii nu este decât potenţial agresor, un violator, sau chiar o adevărată fiară….
Există o mulţime de scriitori sau activişti feminişti care se ocu­pă cu crearea mitologiei feminismului, a lumii fantastice care are capacitatea de a virusa mintea femeii, făcând-o să se teamă perma­nent, să se simtă extrem de frustrată, de condiţia sa socială, să şi interpreteze toate gesturile sale, chiar si cele de tandreţe ca pe o mărturie a înjosirii, a degradării la care a adus-o bărbatul. O astfel de femeie transformată mai mult sau mai puţin, prin procesul re­educării, într-o feministă va face faţă cu multă greutate relaţiei de dragoste, căci Big Brother-ul ideologiei feministe s-a furişat în adâncul fiinţei sale.
Pentru Andreea Dworkin (în Letters from a War Zone - Scrisori dintr-o zonă de război) „orice act sexual este asimilat unui act de vampirism”:
„Istoria femeilor, scrie ea, se confundă cu istoria încarcerării lor. [...] locurile noastre de muncă, securitatea noastră, depind de felul în care ne exprimăm gratitudinea care ni se pretinde, de pasivitatea tandră, de supunerea de care trebuie să dăm dovadă pentru a satisface gusturile masculilor. Trebuie să le fim recunoscătoare, astfel riscăm să fim legate, să ni se pună căluş în gură, să fim folosite sexual şi transformate în pă­puşi pe care ei le întorc ca pe orologii... Ne-am săturat să fim mereu re­cunoscătoare. Este timpul să spunem «destul» nu numai prin cuvinte, ci cu trupurile noastre..." (Behr, 253)
Bărbatul colonizează femeia posedând-o, încearcă Dworkin să le convingă pe celelalte femei, neascunzând faptul că ea preferă şi este mândră de aceasta, relaţiile sexuale cu alte femei. Presupunând că nu-şi mai aminteşte din propria experienţă, probabil că renumite scriitoare, împreună cu surorile întru credinţă, nu au aflat de rezultatele studiului publicat în Brtish Journal Psychiatry (dec. 2003), faptul că o treime din lesbiene recunosc că au fost violentate de partenerele lor de sex în ultimii 5 ani, adică faptul că incidenţa agresiunilor şi a violului în cadrul cuplurilor de lesbiene este cu mult mai mare ca în cele heterosexuale.
Într-un recent best - seller The War Against Women (Războiul împotriva femeilor ), Marilyn French formulează în mod sintetic manifestul mişcării feministe:
El [bărbatul] îşi poate bate şi ucide femeia pe care spune că o iubeşte. El poate să o violeze, fie pe femeia cu care trăieşte, fie pe o streină, fie pe copiii lui, fie pe alţii streini. În toată lumea cei mai mulţi bărbaţi, sunt vinovaţi de unele sau mai multe dintre faptele enumerate aici. (Behr, 256)
Cultivarea urii faţă de bărbaţi, a scârbei faţă de propriile virtuţi feminine şi, în consecinţă, masculinizarea femeilor, nu este decât una din modalităţile prin care political correctness încearcă să spele creierul femeilor. Metoda este extrem de eficace pentru că anihilează, atrofiază exact acele trăsături spirituale, acele raţiuni fundamentale devenirii şi realizării umane a femeii….
Care mai este raţiunea unei societăţi în care bărbaţii şi femeile în loc să-şi întemeieze o familie, luptă unii împotriva altora înregimentaţi într-un adevărat război civil, instrumentat de cei care, după Huxley şi Orwell, nu urmăresc decât spălarea creierului şi controlul absolut al individului ?”.

Experimentul reeducării la scară globală (fragmrnt) pag.247-248
Lumea americană campioană în domeniul fantasmagoriilor tele-vizualului, prin succesul întreprinderii hollywoodiene, plăteşte din păcate cel mai scump victoria repurtată în faţa tuturor mitologiilor şi credinţelor lumii moderne, a creştinismului şi culturii tradiţionale. Ea este cel mai puternic afectată de procesul reeducării proces care a ajuns într-un stadiu extrem de avansat în cazul a câteva milioane de cetăţeni americani…

Cultura violului
Întra-adevăr, erotismul şi pornografia, violenţa şi toate celelalte murdării transmise prin mass-media violează sufletul curat al copi­ilor şi tinerilor, mânjesc şi spurcă, întunecându-le mintea şi distrugându-le viaţa. Dar nu despre acest viol, care este unul real, şi care ar trebui să îngrijoreze, se vorbeşte în Statele Unite sau mai precis „în toate marile universităţi americane - inclusiv Princenton, Harvard, UCLA etc. - furnicare intelectuale şi adevărate uzine pro­ducătoare ale viitoarelor elite americane." (Behr: 27) Este vorba de ficţiunea pericolului iminent pe care-1 reprezintă masculii violatori, un film de groază jucat de tot mai multe dintre femeile americane în viata de zi cu zi, pe scenariul construit de ideologii zilei.
Rape crisis (problema violului) este subiectul unei mulţimi de cârti, care amintesc că violul e unul din flagelurile cele mai răspândite în acest sfârşit de secol şi că în America o femeie din patru este cel puţin o dată în viată victima unui viol sau a unei tentative de viol. Afirmaţie recurentă în lucrările recente de sociologie şi asimilată în Statele Unite, această noţiune, contestată doar de o minoritate restrânsă de experţi, este considerată prea „moale" de anumite feministe americane, convinse că ar trebui să estimăm victimele la una din două. (Behr: 25)
Rape culture (cultura violului), campus rape (viol care se petrece în campus), date rape (viol care se petrece în timpul unei întâlniri a două persoane care se cunosc deja sau chiar trăiesc împreună), acquaintance rape (viol comis de către un apropiat), take back the night {daţi-ne noaptea înapoi) sunt doar câteva din sin­tagmele care definesc armătura spaţiului ideologic concentraţionar în care sunt deţinute tot mai multe dintre tinerele americane. Bom­bardate cu o multitudine de materiale - broşuri, cărţi, casete video, postere - sau fiind iniţiate în workshop-uri (seminarii) intermina­bile în care se discută cazuri de viol petrecute în campusuri sau unde se analizează experienţele erotice ale fetelor de faţă, pentru a se demonstra că ele însele au fost violate cumva, teroarea, frica sporeşte şi se răspândeşte.
Conştientă în orice moment de amploarea pericolului, o studentă deja fragilă poate cu uşurinţă bascula, convinsă că în spatele oricărui mascul se ascunde un potenţial violator. (Behr: 38)
Ciudat de bine seamănă această fază a prelucrării tinerelor americane cu aceea prin care treceau deţinuţii în regimurile de reeducare. Şi acolo apăreau falsele dovezi, analizele interminabile, stresul, mărturiile celor care fuseseră deja reeducaţi, interogatoriile, repetiţia continuă, distrugerea intimităţii. Numai că acolo totul se desfăşura sub ameninţarea cu forţa, pe când în cazul nostru, la început totul pare un joc.

Memoria recuperată
„O prietenă care a fost violată poate să vă facă această confidenţă şi să vă aducă la cunoştinţă violul a cărei victimă a fost zece minute sau zece ani după ce el s-a petrecut" .În jargonul psihologic american aceasta se numeşte recovered memory, „memorie recuperată".
Reclamaţiile bazate pe fapte datorate memoriei recuperate se primesc pe o perioadă de trei ani de la data când această amintire s-a manifestat pentru prima oara. Cu alte cuvinte, prescripţia este aproape nulă. Fie că este vorba despre un viol, de un abuz sexual sau de un alt delict oarecare, bărbaţi şi femei (indiferent de vârstă), care se cred victime ale unui agresor pot, zece, douăzeci, treizeci de ani după ce le-a apărut în minte pre­tinsul eveniment de memorie recuperată şi de la momentul când încep să şi-l amintească, să facă plângere împotriva agresorului respectiv - iar asta pe o perioadă de trei ani. (Behr: 61)
Nu mai este vorba doar de violul unei femei ci de abuzul sexual îndreptat împotriva unul copil. Este înspăimântător şi numai să o afirmi, dar, după multe statistici, unul din cinci copii sau tineri descoperă în Statele Unite că a fost abuzat de unul dintre părinţi, rude sau prieteni de familie în perioada copilăriei. Să fie oare aşa? Cu sigurantă nu, altfel ar trebui să recunoaştem că lumea americană este o societate de sceleraţi şi bolnavi mintal Care este, totuşi, explicaţia rezultatelor diferitelor statistici?
Istoria a debutat odată cu proliferarea teoriei memoriei recuperate în societatea americană. Psihiatrii şi psihoterapeuţii acestei şcoli susţin că cele mai multe dintre problemele psihice şi compor­tamentale ale unei persoane pot fi explicate de faptul că acea per­soană a suferit într-un anumit moment al vieţii, în principal în co-pilărie, un abuz sexual. Bineînţeles majoritatea nu-şi amintesc eve­nimentul, însă tocmai aici se fac utili psihoterapeuţii. Ei consideră că, din cauza şocului, evenimentul dramatic a fost refulat în zona subconştientului şi, ca atare, a fost imediat uitat. O anumită terapie va scoate la lumină „drama” prin care a trecut persoana respectivă, printr-o recuperare parţială sau totală a memoriei pierdute.
Este cel puţin ciudat faptul că psihiatrii aceştia nu-şi pun problema cum se poate ca un om să uite cu totul un eveniment atât de cumplit cum este abuzul sexual, şi care, în unele cazuri, se spune că s-a petrecut în fiecare zi timp de 10-15 ani? La fel de semnificativ pentru gradul de spălare a creierului la care a ajuns o parte a popo­rului american este faptul că mulţi cred în această teorie şi nu puţini ajung ulterior chiar să o confirme prin recuperarea propriei memorii pierdute.
Dar dacă totul nu este decât minciuna, vă puteţi întreba: Cum este posibil ca în urma unei psihoterapii o persoană oarecare să-şi amintească cu lux de amănunte ceea ce nu i s-a întâmplat nicio­dată?
În primul rând, este vorba de o masivă ideologizare mediatică prin care fenomenul se face cunoscut, ia amploare şi devine un loc comun. Se vorbeşte peste tot de abuzul sexual şi de amnezia care apare, amnezie ce poate fi înlăturată dacă te dai pe mâna unui psihoterapeut priceput. Pe această temă s-au scris tratate şi romane, s-au ecranizat filme, există broşuri şi materiale video cu mărturii ale supravieţuitorilor unor astfel de abuzuri. S-au scris şi cărţi de poveşti menite să-i facă pe copii să conştientizeze fenomenul şi chiar piese de teatru jucate în şcoli.
Un grup de voluntari dintr-un teatru pentru copii, Illusion Theater („teatrul iluziei") din Minneapolis, se producea în şcoli cu piese scrise, special pentru a-i face pe copii conştienţi de pericolul permanent care-i paşte. In Touch (Atingerea), de exemplu, este vorba despre un bunic care, sub pretextul că-şi îmbrăţişează nepoţica, îi bagă mâna sub rochiţă. O altă piesă prezenta un baby-sitter, care, sub diverse pretexte, le convinsese pe două fetiţe să se dezbrace în faţa lui. La momentul respectiv, publicul - şi la fel Newsweek - reacţionează cu entuziasm la aceste iniţiative. Se pare că nimeni nu s-a gândit că asemenea spectacole pot induce în foarte micii lor spectatori temeri şi bănuieli care să se extindă asupra tuturor bunicilor, tuturor dădacelor, să provoace adevărate psihoze şi să ducă la, acuzaţii de abuz sexual lipsite de orice bază. (Behr: 138)

Pentru cei labili psihic, care beneficiază şi de serviciile halucinatorii televiziuni, prin fantasmare şi autosugestie, pe baza materi­alelor care deja le-au fost furnizate, pot să-şi imagineze singuri sce­nariul abuzului. Piesele de bază ale acestuia le deţin deja, preluate fiind din cărţi sau din filmele văzute anterior. Dacă nu reuşesc sin­guri îi ajută psihoterapeuţii:
Profesioniştii, medici sau terapeuţi, sunt astăzi convinşi că sute de mii de adulţi, în cea mai mare parte femei, suferă de pe urma consecinţelor unui abuz sexual a căror victimă au fost în copilărie. Li se spune pacientelor că nu pot avea nici o amintire despre acest abuz fiindcă memoria le-a fost ocultată, dar ca o cheie magică le va permite sa-şi recapete sănătatea devenind conştiente de el
Timpul scurs nu are nici o importanţă. Pot rămâne absolut inconştiente de traumatismul suferit mai mult de treizeci de ani. O dată recuperaţi aceste amintiri, profesioniştii îşi încurajează pacientele să acuze, să-i con­frunte, deodată să-i dea în judecată pe cei pe care-i desemnează ca , vinovaţi. Originea memoriei recuperate este aproape întotdeauna iatrogenă, adică provocată de către terapeuţii înşişi. Ei îşi înşeală bolnavii făcându-i să creadă că-şi amintesc evenimente care n-au avut niciodată loc." (Behr: 140)
Şi mai aberant încă: terapeuţii spun că, indiferent de natura lor, amintirile din copilărie - triste sau vesele -, nu sunt decât faţade ce ascund realitatea. Aici, spune Ofshe, nu mai suntem în domeniul ştiinţei, al ştiinţifico-fantasticului. La bolnavii fragili sau influenţabili, tehnicile recomandate de cărţile specializate şi aplicate de către terapeuţi în­lesnesc construcţia acestei memorii recuperate. Bolnavii sunt învăţaţi cum să procedeze atunci când apare o asemenea frântură de memorie recuperată: cum să transforme vagi reminiscenţe sau sentimente de indispoziţie în convingerea că au fost victima unui abuz; în ce fel eve­nimentele de toate zilele pot fi utilizate pentru a declanşa amintiri de abuz sexual; cum să recreeze amintirea durerii fizice şi cum să se abandoneze" (mâniei sau crizei de plâns) pentru a exterioriza suferinţa emoţională provocată de amintirile abuzului sexual recent re­cuperate. (Behr: 142)
Atât de performante au ajuns psihotehnicile de sugestie şi con­trol al minţii, încât şi un om perfect normal trecut printr-un regim de „terapie" - aşa i se spune astăzi spălării creierului - va ajunge să creadă cu tărie ceea ce i se induce. Subconştientul omului crescut cu televizorul este suficient de permisiv pentru orice modificare.
Jennifer este o tânără psiholog care la vârsta de 33 ani, în urma unor probleme pe care le acuza - insomnie, anorexie ocazională - se supune unei psihoterapii. În cea de-a treia şedinţă, psihoterapeuta care o trata îi înmânează cartea Curajul de a vindeca şi începe să-i vorbească despre posibilul abuz sexual prin care a trecut în co­pilărie. Aceasta până când, într-o zi, sub hipnoză i se „revelează” că „într-adevăr” în copilărie fusese „victima unui abuz sexual din partea tatălui ei, şi că lucrul s-a prelungit pe o perioadă de mai bine de zece ani, cu consimţământul ei virtual”. (Behr: 132)
Iată ce declară mama sa:
Relaţiile noastre erau foarte afectuoase, eram o familie extrem de unită. Pentru ea şi pentru cei doi nepoţei ai noştri nu aveam decât bucurie şi iubire.Jennifer rămâne convinsă, spune Pamela Freyd, că tatăl ei a abuzat de ea în copilărie, cu „consimţământul meu tacit şi că suntem nişte fiinţe detestabile. Îi este frică de mine, fizic, frică să locuiască în acelaşi oraş cu mine”. (Behr:132)

Desigur că cercetările desfăşurate au constatat că acuza nu are o bază reală. Dar aceasta nu are nici o însemnătate pentru terapeuta lui Jennifer care mărturiseşte singură că:

Foloseşte întotdeauna cartea la începutul oricărei terapii; ne-a mai mărturisit că de fiecare dată ea pune întrebări referitoare la abuzul sexual infantil ocultat numai după a treia sau a patra şedinţă de terapie şi numai după ce s-a asigurat că clienta ei a citit cartea respectivă şi că în următoarele trei sau patru şedinţe ea îşi pune clienta sub hipnoză în 70% din cazuri, afirmă ea, ei sfârşesc prin a revela comiterea de abuzuri sexuale asupra lor, atunci când erau copii de vârstă mică, de către părinţi sau apropiaţi. (Behr: 133)
Cartea Curajul de a vindeca, biblia partizanilor memoriei recuperate, este scrisă de două femei care nu sunt nici psihologi şi, după propriile declaraţii, nici nu au vreo cunoştinţă medicală. Şi, totuşi, sute de mii de psihoterapeuţi, judecători şi anchetatori se inspiră din ea, o folosesc în terapii şi interogatorii.
Dacă sunteţi, incapabil să vă amintiţi despre o presiune caracteristică abuzului sexual, afirmă cele două scriitoare în carte, dacă aveţi vaga. impresie că ceva de felul acesta s-a petrecut, înseamnă că abuzul sexual a avut loc. (Behr: 125) Adesea senzaţia că s-a abuzat de tine începe printr-un sentiment indicibil, minuscul, o intuiţie informă. Este important să aveţi încredere în această voce interioară şi să o folosiţi drept bază. Trebuie să presupuneţi că aceste sentimente sunt autentice. (Behr: 127)
Regăsim aceleaşi sugestii ca şi în cazul practicilor new-age-iste. Guru-ul interior se află la post, trebuie doar să-i dăm ascultare.
Să nu ne închipuim că fenomenul pe care îl luăm în discuţie s-ar restrânge la câteva cazuri izolate. Spălarea creierului poporului american este un fenomen de masă.
Mărturia independentă a unui cunoscut psiholog american, Robert Baker, confirmă această adevărată psihoză a abuzului sexual infantil. În cartea lui Hidden Memories (Memorii ascunse) notează înmulţirea vertiginoasă a cazurilor: de la 160 000 în 1967, la 1 700 000 în 1985, dintre care, după statisticile oficiale, „65% fără nici o bază reală". „în fi­ecare an, continuă Baker, poliţiştii fac anchete asupra a 500 000 de cazuri perfect inexistente", ceea ce este „uşor de înţeles dacă ţinem cont de proliferarea casetelor video, cărţi pentru copii şi conferinţe şcolare" pe această temă. Trebuie adăugat că există în Statele Unite în jur de 255 000 de psihoterapeuţi „cu licenţă" dintre care vreo 50 000 nu tratează decât cazuri de memorie recuperată. Dar această cifră trebuie dublată sau triplată dacă include şi terapeuţii fără licenţă care-şi atrag clienţii făcându-şi publicitate în „paginile aurii", în vitrinele magazinelor, şi chiar în pieţe. New York Review of Books (din 17 noiembrie 1994) apreciază la aproximativ un milion numărul de cazuri de memorie recuperată, având legătură cu abuzurile sexuale, înregistrate din 1988. (Behr: 135)
Fenomenul memoriei recuperate a trecut oceanul putând fi regăsit astăzi şi în Franţa, Olanda, Anglia şi Japonia. În curând s-ar putea ca şi la noi în ţară, plecându-se de la câteva cazuri de incest puternic mediatizate, să fie importată ideologia şi tehnicile cores­punzătoare spălării creierului prin metoda recuperării aşa-zisei memorii pierdute. Deja au apărut psihologi şi psihoterapeuţi care, marcaţi de provincialismul unui complex intelectual şi profesional fată de teoriile occidentale, promovează teoria abuzului sexual în copilărie ca explicaţie a diverselor patologii psihice şi neurologice. Cei care se vor da pe mâna lor, după exemplul american, putem bănui, unde vor ajunge. Dar, de fapt, care sunt consecinţele?
După newsweek, copiii americani se joacă din ce în ce mai puţin afară, părinţii îi sechestrează tot mai mult în casă. (Behr: 137) Un psiolog care-şi face cercetările printre copiii dintr-o suburbie paşnică din Chicago, află că principala grijă a acestora este frica de a nu fi răpiţi. [...] Acest climat neliniştitor nu poate decât să încurajeze din ce în ce nai mult cazurile de falsă memorie recuperată la copiii fragili sau ima­ginativi, o dată ajunşi la vârsta adultă. [...] Astfel încât astăzi, după mărturia unei mame, copiii noştri au din ce în ce mai puţin posibilitatea de a avea o adevărată copilărie. „Ne este frică, mărturiseşte micuţa Amy Frazer, de unsprezece ani. Dacă acum este aşa, cum o să fie pentru noi mai târziu? (Behr: 139)
Familiile se destramă, iar copii trăiesc cu spectrul fricii, atunci când nu se revoltă împotriva unui părinte mai sever dezvăluind în cadrul unei psihoterapii violenţa sau închipuitul abuz sexual la care au fost supuşi. Mii de părinţi şi educatori trăiesc astăzi în societatea americană sub acuzaţia de abuz sexual şi incest, alţii se află deja în puşcărie.
Cum să mai poată avea o viaţă normală aceşti copii, cum să mai poată gândi şi simţi firesc când sunt marcaţi de asemenea fantasme. Doctorul Richard Ofshe, unul din contestatarii metodei memoriei recuperate, afirmă cu îngrijorare şi tristeţe:
Din punct de vedere politic traversăm un adevărat câmp minat, fiindcă totul a devenit act politic. După anumiţii adepţi ai ideologiei political correctness, singura atitudine convenabila este acceptarea fără rezerve a teoriei terapeuţilor care cred neabătut în memoria recuperată, în amploarea flagelului incestului şi a abuzurilor sexuale practicate de părinţi asupra copiilor, şi în adevărul acuzaţiilor formulate de „victime". Este prea puţin important, de altfel, continua Ofshe, dacă metodele folosite sunt valabile sau nu. Aceste practici s-au instituţionalizat atât de rapid, au fost acceptate ca adevăruri ultime atât de repede, că nu vedem cum s-ar putea stăvili proliferarea lor. Chiar dacă un grup de profesori, de cercetători şi de clinicieni ar hotărî că acest gen de terapie ar fi dăunătoare, fără îndoială n-an ajunge să-i împiedice sau să-i descurajeze pe cei care trăiesc de pe urma ei? (Behr: 141)
Cu siguranţă într-un asemenea climat, numărul abuzurilor seuale reale - care deocamdată există, nu contestăm, dar ca şi cazuri izolate - va creşte în următorii ani. Ce mai contează - se poate insinua în mentalitatea multora - când o fac şi alţii; totul este până când societatea discută şi acceptă. Pe urmă vor apărea explicaţiile şi justificările urmate poate chiar şi de normalizarea relaţiilor incestuoase, aşa cum s-a întâmplat şi cu relaţiile homosexuale. Totul este ca lumea să vorbească mult şi să se obişnuiască cu ideea”. (Încheiat citatul p.258)